Nașterea Domnului – renașterea creștinilor

Mântuitorul Iisus Hristos vrea să se nască în locașul sufletului nostru şi să ne ajute să ne mântuim. Vrea să ne întoarcem mereu ACASĂ pentru a petrece împreună cu El această minunată sărbătoare care ne îndeamnă să dăm la o parte zgomotul și să ascultăm chemarea tăcerii care ne călăuzește spre bucurie, pace, curățire, iubire și nădejde mântuitoare.

Călătorind fără planuri am primit daruri

Am trăit absența timpului. Zilele mi s-au părut săptămâni, aveam timp pentru toate și pentru tot. M-am simțit eliberată de nevoi sau dorințe, aveam totul. Am experiat profund fericirea! Mi-am dat seama cu adevărat ce înseamnă să fii un om liber, împăcat și mi-am cunoscut adevăratele porniri ale sufletului. Timpul departe de familiar a însemnat pentru mine cunoaștere, suflet și iubire!

Familia monoparentală

Am cunoscut multe mame suprasolicitate care adoptă și rolul tatălui în familie încercând, și rareori izbutind, să “țină loc și de mamă și de tată” fără să creeze tensiuni interioare atât la ele, cât și copiilor. Ele au tendința de a deveni mai autoritare, uneori chiar rigide în aplicarea regulilor, pentru a suplini lipsa tatălui. Altele se lasă mult prea ușor manipulate de copiii lor renunțând la regulile pe care le-au stabilit "pentru a nu simți copilul absența tatălui său."

Împarte cu mine tăcerea!

Obișnuim să fugim de tăcere. Cu prețul sacrificării intimității relaționale umplem spațiul dintre noi cu o sporovăială fastidioasă. Absența cuvântului nu este lipsă sau gol apăsător, ci elementul capabil să catalizeze și consolideze relația! Bineînțeles, mă refer la tăcerea plină, nu la incompatibilitatea partenerilor de dialog.

Respectă-ţi nevoile sufletului

„Ai răbdare cu tine, dar să nu fi leneş! Să fii atent ca lupta ta să nu fie împotriva ta şi nici împotriva răului pe care îl sesizezi, ci să fie un efort permanent de a fi cu Domnul, de a te arăta Lui aşa cum eşti, de a-I cere Lui să vină, să facă, să lucreze cu tine, în tine.” Fiecare om merge în ritmul lui, pentru că fiecare are o altă experienţă de viaţă, alte traume, alte temeri, alt temperament, alte repere în viaţă. Fiecare are ritmul lui pe calea lui!

Copiii – sursă de autenticitate, energie și bucurie

Copiii nu vin pe lume pentru a umple anumite goluri ale părinţilor, pentru a reface relaţia lor de cuplu, pentru a le da un sens existenţial, pentru a le împlini visurile lor nerealizate, pentru a vindeca răni sufleteşti ori temeri abisale. Ei vin pe lume pentru a fi iubiţi şi apoi pentru a deveni un anumit tip de adult! De aici şi dictonul lui Alan Watts: „Devino ceea ce eşti!” Miza educaţiei parentale este, după opinia mea, să-l ajuţi pe copil să afle cine este, în toate situaţiile de viaţă, şi să-i dai încredere că poate fi autentic (insolent, niciodată!) în faţa oricărui adult. Părinţi, pentru că vă preocupă educaţia copiilor voştri, îngrijiţi-vă în primul rând de fericirea voastră! Nu aveţi cum să-i faceţi fericiţi pe copii voştri dacă nu sunteţi voi în primul rând fericiţi. Nu cereţi de la voi să fiţi părinţi perfecţi! Nimeni nu s-a născut părinte, ci cu toţii învăţăm să devenim părinţi!

Spovedania – întâlnirea cu Dumnezeu

Dumnezeu Cel permanent prezent în viaţa fiecăruia dintre noi nu face niciodată „zgomot”, ci tainic rămâne lângă noi spunând: „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva Glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.” (Apocalipsa 3, 20) „Vocaţia noastră este să devenim slava lui Dumnezeu, adică strălucirea lui Dumnezeu, şi mântuirea aproapelui nostru.” Antonie de Suroj

Ţinta alergării

Biserica noastră cheamă, la moştenirea cerurilor pe toţi, dar puţini sunt cei care urmează acestei chemări. Unii fug de oboseală, alţii se tem de ploaia încercărilor, alţii sunt fulgeraţi de trândăvie, iar unii îşi pierd curajul pe drum. Mulţi chemaţi, puţini aleşi!

Postul ca mijloc de regăsire a liniştii interioare

Persoanele care postesc dovedesc că sunt capabile de schimbare, că îşi regândesc aspiraţiile respectându-se pe sine şi că sunt lucide şi oarecum imune la contagiunea socială. „Postul este silirea firii, alungarea gândurilor rele, curaţia rugăciunii, luminătorul sufletului, paza minţii, începutul liniştirii, uşurarea somnului, sănătatea trupului, iertarea păcatelor.”

Postul, medicament pentru sufletul şi trupul omului

Perioada postului mare vine să ne amintească adevăratele noastre nevoi şi ne îndeamnă să facem alegeri în conformitate cu acestea. Suntem încurajaţi să avem limite la sugestibilitatea promovată social de tabloide, publicitate sau persoanele dragi. Am auzit frecvent „Nu pot să ţin post.” Vreau să ştiţi că sunt mai multe tipuri de post şi vi-l puteţi alege pe cel dorit. Important este să faceţi o renunţare după putinţa voastră, oricât de mică.

Dragostea tămăduieşte neputinţa

Percep omul ca fiind o îmbinare de frumos şi urât, de bine şi rău. Natura sa liberă îi dă putinţa să aleagă. Urmarea acţiunilor sale este liniştea sufletească, bucuria şi chiar fericirea, sau frământarea, stresul, nefericirea ca boală sufletească, şi boala fizică. Trăim prea mult prin „gesturi” şi mai puţin prin atitudini interioare. Adevărata fericire vine din prisos de omenie, vine din bogăţie interioară.

Dileme existenţiale: sensul vieţii

Cu toţii traversăm perioada întrebărilor existenţiale. Unele persoane caută sensul în procreere, în acte artistice sau ştiinţifice, în dobândirea confortului material sau în hedonism. Sunt şi persoane care caută sacrul pentru dobândirea sensului existenţial. Ateii îl caută în marile ideologii. Dar când acestea se destramă, depresia este ineretă dând sentimentul inutilităţii.