Hristos a Înviat!

De la Hristos încoace creștinii își spun ”Hristos a înviat” – aceasta este vestea care a schimbat lumea, care a cutremurat iadul și a deschis cerurile. A spune ”Hristos a înviat!” și a răspunde ”Adevărat a înviat!” este adevărata mărturisire de credință, însumarea Evangheliei în două cuvinte, îndeplinirea poruncii propovăduirii.

Să râdem cu Pleșu și Liiceanu (2)

"Andrei, dragule, îi spun cu un ton rugător și puțin jenat. Fii drăguț și ia-mi tu valiza, ca să n-o mai car pe scări. Ți-o dau peste balcon.” Ridic valiza supradimensionată, mimând opinteala, și o trec cu greu prin geamul deschis, peste balustradă. Andrei se repede să mă ajute, apucând să arunce un „Ce dracu' ți-ai luat cu tine, doar stăm o singură zi”

Rămâi în barcă!

În vacarmul atâtor neîntâlniri, am conștientizat că suntem suma întâlnirilor noastre și ador să fiu înconjurată de oameni care mă împing (foarte discret de cele mai multe ori) către limitele superioare ale existenței mele. Oamenii condensați (cum îmi place să-i numesc) sunt cei care te sprijină să devii ceea ce ești, te duc către tine, te determină să te vezi așa cum ești, nu cum vrei să fii sau cum crezi că ești. Te împing către întâlnirea adevărată cu tine!

Scris pe suflet

Adevărata dragoste este o energie cuprinzătoare, hrănitoare, nu cunoaşte şi oricum n-ar impune limite. Nu răneşte, ci vindecă generând în tine multă poftă de viaţă. Dacă inima ta este rănită te poate duce către ataşamente nesănătoase faţă de oameni, sex, dependenţe, euforie sau exces de emoţionalitate. Iar emoţiile, rănile şi suferinţele te fac să-ţi oferi condiţionat iubirea.

Intimitatea fizică în relația conjugală

Sexualitatea nu constă doar în actul sexual nud, ci este un proces, o simfonie, în care sunt implicate toate dimensiunile celor doi soți, întreaga lor ființă, care devine ”una”. Astfel, dincolo de biologic, organic, sexualitatea are dimensiuni complexe care se regăsesc în plan psihologic, social, cultural, moral și spiritual. Prin sexualitate se stabilește o relație profundă între cei doi parteneri, fără ca aceștia să devină obsedați de ea.

Lecții uitate

Admir oamenii care construiesc relații ce ating hotarele autenticității și adevărului! Iar în momentele de cădere, de eșec, de pierderi masive (a reputației, profesiei, finanțelor, relațiilor, averii, etc) suntem extrem de autentici. De asemenea, cine îți este alături când ai ajuns la un anumit statut social, profesional, financiar si familial? Oamenii care rămân în viața ta indiferent de situațiile prin care te poartă viața sunt într-adevăr de calitate. Nu este ușor să te bucuri pentru succesul celuilalt când tu abia supraviețuiești și nici să oferi tot sprijinul aproapelui tău când știi că te poți destabiliza pe anumite planuri.

Nașterea Domnului – renașterea creștinilor

Mântuitorul Iisus Hristos vrea să se nască în locașul sufletului nostru şi să ne ajute să ne mântuim. Vrea să ne întoarcem mereu ACASĂ pentru a petrece împreună cu El această minunată sărbătoare care ne îndeamnă să dăm la o parte zgomotul și să ascultăm chemarea tăcerii care ne călăuzește spre bucurie, pace, curățire, iubire și nădejde mântuitoare.

Călătorind fără planuri am primit daruri

Am trăit absența timpului. Zilele mi s-au părut săptămâni, aveam timp pentru toate și pentru tot. M-am simțit eliberată de nevoi sau dorințe, aveam totul. Am experiat profund fericirea! Mi-am dat seama cu adevărat ce înseamnă să fii un om liber, împăcat și mi-am cunoscut adevăratele porniri ale sufletului. Timpul departe de familiar a însemnat pentru mine cunoaștere, suflet și iubire!

Familia monoparentală

Am cunoscut multe mame suprasolicitate care adoptă și rolul tatălui în familie încercând, și rareori izbutind, să “țină loc și de mamă și de tată” fără să creeze tensiuni interioare atât la ele, cât și copiilor. Ele au tendința de a deveni mai autoritare, uneori chiar rigide în aplicarea regulilor, pentru a suplini lipsa tatălui. Altele se lasă mult prea ușor manipulate de copiii lor renunțând la regulile pe care le-au stabilit "pentru a nu simți copilul absența tatălui său."

Împarte cu mine tăcerea!

Obișnuim să fugim de tăcere. Cu prețul sacrificării intimității relaționale umplem spațiul dintre noi cu o sporovăială fastidioasă. Absența cuvântului nu este lipsă sau gol apăsător, ci elementul capabil să catalizeze și consolideze relația! Bineînțeles, mă refer la tăcerea plină, nu la incompatibilitatea partenerilor de dialog.