Puţine cupluri pot afirma că nu au cunoscut o criză de infidelitate, chiar şi una mai puţin evidentă, cum ar fi cea în care îţi doreşti sau îţi imaginezi că te afli alături de altă persoană decât cea pe care o ai în faţa ochilor.
Toți vrem să experimentăm stări de paradis, încă pe acest pământ fiind. Aceste stări se simt de cele mai multe ori la începutul unei relaţii de cuplu. Şi după ce ne retragem proiecţiile şi-l cunoaştem mai bine pe cel investit cu atâta admiraţie, ne putem juli zdravăn în căderea vertiginoasă, dacă nu ne-am pregătit în prealabil o saltea pufoasă pentru aterizare. Din dorinţa de a nu renunţa la relaţie, dar nici la propriile proiecţii, îi pretinzi celuilalt să fie cum îţi doreşti pentru a-ţi fi mai confortabil să-l iubeşti. Îţi aminteşti că făcea gesturi impresionante în primele luni de relaţie, iar acum nu-l mai recunoşti pe indolentul ăsta de lângă tine.
Cum mai regăsești interesul după ce dezvrăjirea a intervenit?
Asta-i o adevărată provocare. Dacă îţi aminteşti ce te-a atras la partener, poate fi o soluţie, în măsura în care acesta nu s-a schimbat între timp sau dacă ce ai descoperit ulterior nu este mult mai contrastant cu ceea ce te făcea să-l apreciezi. Dacă alegi să comunici deschis şi vă aliniaţi în dorinţa de a construi relaţia, poate fi altă soluţie salvatoare. Poţi alege, de asemenea, să investeşti şi să dăruieşti cât de mult poţi, fără să ceri ceva, şi-n măsura în care partenerul nu a devenit infirm emoţional brusc, poate fi sensibilizat şi îşi conştientizează şi el responsabilitatea în relaţie.
Amintirile emoționale pot fi călăuzite greșit în prezent controlându-ţi aşteptările şi nevoile.
Este momentul când apar fisuri în cuplu. Şi fiecare partener face faţă cum poate, în funcţie de maturitatea sa psihologică şi de sistemul său de valori. Nu de puţine ori, este introdusă o altă persoană în acest moment critic, dacă nu se renunţă deja la relaţie.
Sentimentele noastre cele mai profunde, pasiunile sau lucrurile după care tânjim cu ardoare sunt călăuze esențiale care ne învaţă să iubim şi cum să iubim. Iar pentru a ştii cum să iubeşti ai nevoie de repere, de cultură, de bunăvoinţă şi de perseverenţă! Însă dacă eforturile de a empatiza cu partenerul sunt mari şi unilaterale, ele duc la erodarea cuplului în timp şi cel care simte că nu primeşte suficient poate să caute alinare în alte braţe, mai afectuoase.
Infidelitatea poate avea multe forme. De exemplu, când îi comunicăm altei persoane un aspect intim despre partenerul nostru sau despre relaţia noastră de cuplu, străin persoanei cu care s-ar presupune că împărţim binele şi greul, în acel moment suntem infideli. Când ne gândim sau ne dorim intens să fim alături de altă persoană, ci nu lângă cel care este cam plicticos sau banal, îi suntem infideli. De asemenea, când ai un succes şi partenerul tău este ultimul care află, ai comis un act de infidelitate, pentru care, desigur, ai motive personale. Iar dacă se ajunge şi la relaţii trupeşti în afara cuplului conjugal, infidelitatea este evidentă, cu neputinţă de a fi infirmată.
Am auzit de multe ori argumentele: “Eram neglijat.”, “Lucra prea mult.”, “Era căsătorită cu cariera ei, nu cu mine.”, “Nu mă mai aprecia”. În acel moment îl întreb cum îi arăta el iubitei sale că o iubeşte. Pentru a nu se mai victimiza şi a se responsabiliza nemaiascunzându-se în spatele nefericirii. Desigur, şi-n cazul femeilor procedez la fel.
Dacă fiecare ajunge să conştientizeze cum a contribuit la situaţia actuală, şansa unei comunicări creşte şi se poate lua o decizie matură, pe care ei o aleg. Şi dacă decid să rămână împreună, încrederea persoanei înşelate este afectată şi trebuie redobândită cu răbdare, delicateţe din partea partenerului infidel, şi prin manifestarea iubirii acestuia. Învaţă s-o asculţi, dar şi să taci alături de iubita ta. O tăcere cultă şi cultivată vă poate apropia mai mult decât o mie de declaraţii şi asigurări ale sentimentelor.
Unele dintre femeile care înşală este puţin probabil să mai rămână în relaţie pentru mult timp deoarece ele ajung să fie infidele după ce s-au cam înstrăinat emoţional de partener. Mai există posibilitatea ca ele să fie infidele ca răspuns la infidelitatea partenerului, simţindu-se ulterior foarte vinovate şi regretând intens decizia luată. În schimb, unii dintre bărbaţi ajung să înşele din curiozitate, ataşându-se ulterior (sau nu!) de noua parteneră.
Sunt şi situaţii în care infidela se comportă impecabil pentru a scăpa de culpabilitatea din mintea sa, însă îşi critică tacit destul de frecevent partenerul accentuându-i slăbiciunile şi carenţele.
Cu cât un sentiment este mai intens, cu atât mintea devine mai emoțională.
În iubire, oricât ar fi de greu, totul se face cu inima deschisă, fără să încerci să scapi de durere. Chiar şi după ce trăieşti o suferinţă mare, dacă alegi să-ţi dezgoleşti sufletul în faţa partenerului (nu e deloc simplu, ştiu!) trăieşti o stare de puritate care va rămâne etern a voastră, indiferent de parcursul ulterior al relaţiei. Bineînţeles, starea de puritate poate fi atinsă doar în anumite condiţii (nefiind prestabilite, ci doar simţite) şi nu cu oricare dintre parteneri (decât dacă eşti “inspirată” de fiecare dată când îi alegi).
Când există admiraţie reciprocă în relaţia de iubire, şansele să se ajungă la infidelitate sunt reduse, partenerii fiind puţin vulnerabili la diversitate.
Cunosc femei cu o capacitate de iubire până la jertfa supremă (şi-ar da viaţa pentru bărbatul pe care-l iubesc) şi bărbaţi a căror iubire nu are graniţă, venerându-şi iubitele după mulţi ani de la căsătorie! Deci, se poate! 🙂
Unii oameni în această viață caută bunăstarea, alții culturalizarea, iar alții tânjesc după emoții și sentimente profunde. Pe lângă exaltările de prost gust şi imprudenţele decizionale, trăim de câteva ori și sentimentul plenar de iubire. Să-l înnobilăm cum se cuvine protejându-l de animozităţile şi trivialităţile acestei lumi!