Să râdem cu Pleșu și Liiceanu (2)

"Andrei, dragule, îi spun cu un ton rugător și puțin jenat. Fii drăguț și ia-mi tu valiza, ca să n-o mai car pe scări. Ți-o dau peste balcon.” Ridic valiza supradimensionată, mimând opinteala, și o trec cu greu prin geamul deschis, peste balustradă. Andrei se repede să mă ajute, apucând să arunce un „Ce dracu' ți-ai luat cu tine, doar stăm o singură zi”

Scris pe suflet

Adevărata dragoste este o energie cuprinzătoare, hrănitoare, nu cunoaşte şi oricum n-ar impune limite. Nu răneşte, ci vindecă generând în tine multă poftă de viaţă. Dacă inima ta este rănită te poate duce către ataşamente nesănătoase faţă de oameni, sex, dependenţe, euforie sau exces de emoţionalitate. Iar emoţiile, rănile şi suferinţele te fac să-ţi oferi condiţionat iubirea.

Călătorind fără planuri am primit daruri

Am trăit absența timpului. Zilele mi s-au părut săptămâni, aveam timp pentru toate și pentru tot. M-am simțit eliberată de nevoi sau dorințe, aveam totul. Am experiat profund fericirea! Mi-am dat seama cu adevărat ce înseamnă să fii un om liber, împăcat și mi-am cunoscut adevăratele porniri ale sufletului. Timpul departe de familiar a însemnat pentru mine cunoaștere, suflet și iubire!

Dai într-unul, lăcrimează doi

Eram în metrou. În dreapta mea, o doamnă fină si graţioasă, îmbrăcată decent, cu o atitudine maiestuoasă. Vizavi, în faţa doamnei de lângă mine, o bătrânică senină o contempla, dintr-un unghi mult mai bun ca al meu pentru a o putea observa atent. Cu siguranţă şi eu aş fi fost fermecată de ceea ce transmitea doamna de lângă mine, însă bătrânica a fost personajul principal al acestei întâlniri de destine. Le voi numi în continuare Doamna şi Bătrânica.