În articolul anterior am descris stilul de atașament evitant. Acum am decis să scriu despre cel anxios, pentru că, adesea, persoanele aparținătoare acestor stiluri se atrag într-o relație de cuplu. O relație furtunoasă, mult prea rar armonioasă dacă niciunul dintre parteneri nu a început analiza sa personală.
Caracteristica cea mai evidentă a persoanelor cu tip de atașament anxios este preocuparea, uneori obsesivă, pentru relația de cuplu, asupra căreia își orientează întreaga existență. În relație cu o persoană evitantă, persoanele anxioase sunt nevoite să renunțe la multe lucruri pentru a putea păstra relația. Ele solicită adesea să știe care este statutul lor în viața partenerului, ceea ce-l exasperează pe evitant pentru că se simte constrâns. Anxioșii nu pot tolera incertitudinea și au nevoie frecvent de asigurări și confirmări. Evitantului îi place să dețină controlul și vei fi nevoit să renunți treptat la părți din tine și să înveți să trăiești altfel, în acord cu cerințele lui, mai puțin cu nevoile tale.
O altă caracteristică definitorie a stilului tău de atașament este că în urma unei disensiuni cu partenerul te simți atât de perturbat emoțional, iar asta se întâmplă des pentru că sistemul tău de atașament este vulnerabil la orice schimbare de dispoziție a celuilalt, încât nu mai poți finaliza ceea ce ai început. Ți se derulează în gânduri tot felul de amenințări posibile și îți creezi o stare alarmantă de anxietate. Chiar și când activitățile în proces de desfășurare sunt importante pentru viitorul tău, te simți atât de dărâmat în urma disputei recente încât renunți să mergi la examene, serviciu, întâlniri importante și nici de responsabilitățile tale nu te mai poți ocupa.
Persoanele anxioase prezintă cea mai mare rată a abandonului activităților începute, comparativ cu evitanții sau securizanții.
Fiind anxios, ai o capacitate mare de a simți când relația de cuplu este în pericol, însă uneori reacționezi disproporționat. Poți face o criză de nervi sau o scenă de gelozie pentru că partenerul s-a uitat insistent la o altă persoană frumoasă și carismatică, în loc să-i spui care sunt nevoile și așteptările tale de la relație. Te ferești să faci asta, în relație cu un evitant. Dacă partenerul tău este securizant, relația este mult mai calitativă și te simți mai sigur, liniștit și fericit pentru că el înțelege care sunt nevoile tale și acționează în favoarea lor, predominant.
Cercetările indică faptul că majoritatea oamenilor au un stil de atașament securizant și, dacă cel puțin unul dintre parteneri este securizant, încrederea celuilalt în el însuși crește de asemenea.
Oamenii evoluează când sistemul lor de atașament este liniștit, calm și securizat. Iar asta nu vei simți alături de un evitant, dacă ești anxios. Le poți simți doar dacă el este evitant, iar tu securizant. Te simți liniștit în pofida aspectelor neplăcute pe care le face, deși vezi limpede ce se petrece cu el sau cu voi, însă iubindu-l (deci nu încerci să-l posezi sau să-l schimbi) liniștea te definește, iar anxietatea și stresul lipsesc. Desigur că îi comunici ce gândești și ce simți, dar nu te neliniștește ceea ce vine din partea lui, ci lucid fiind te retragi din relație fără costuri emoționale dureroase dacă simți că relația voastră nu are o evoluție dezirabilă. Însă dacă ești anxios, te desparți foarte greu (sau aștepți să aibă celălalt inițiativă în acest sens, fără să-ți dorești acest lucru) și suferința îți provoacă somatizări uneori imobilizante. Simți ca și cum ți-a fost luată baza de siguranță, chiar dacă era utopică.
Iubirea autentică presupune liniște, lipsa stresului mental și a anxietății.
Fiind anxios, te simți bine doar în situații stabile, când partenerul te securizează emoțional. Recunoaște și comunică-i partenerului tău nevoile pe care le ai de la el sau de la relația voastră. Nu-i permite să te desconsidere pentru că ai nevoie de mai multă intimitate în cuplu. Desconsiderarea nu se întâmplă dacă el are stil de atașament securizant, chiar îl bucură unele dintre nevoile tale pentru că se simte confortabil în intimitate. Incertitudinea și indisponibilitatea partenerului evitant îți activează sistemul de atașament și îți provoacă îngrijorare, suferință și sentimente de inadecvare. Ajungi să îți reprimi o parte substanțială din ceea ce simți, gândești și ești din teama de a-l pierde, însă tot efortul tău de a rămâne în relație poate fi întâmpinat de decizia inopinată a lui de a se retrage.
Sper că acum este mai clar de ce nu poți fi fericit în relație cu un evitant (dacă nu apelați la sprijinul unui specialist). Cum am spus deja în articolul anterior, stilurile de atașament se pot schimba pe parcursul vieții. Și dacă tu vei dobândi un stil securizant, poți trăi mai ușor alături de un partener evitant, dar nu vei avea fericirea pe care o simți lângă o persoană securizantă. Degeaba încerci să eliminați obstacolele din calea apropierii de partenerul tău dacă acesta nu-și dorește cu adevărat o intimitate mai mare.