Progresul şi modernizarea au transformat oamenii în consumatori pasivi de cultură, artă şi spiritualitate, făcându-i mai puţin apţi de a crea valori în aceste domenii. Dezvoltarea unui stil de viaţă simplu, nu sărac, în exterior şi bogat în interior este panaceul durerii sufleteşti şi al nonsensului existenţial. Oamenii de astăzi sunt „greedy and needy”, iar asta le ocupă tot timpul şi energia psihică. Întoarcerea către simplitate, în care sufletul este în lista priorităţilor este varianta optimă pentru vindecare şi însănătoşire trupească, psihologică şi spirituală.
Postul are menirea de a ne reaminti pentru ce să trăim şi mai ales cum să trăim. Literatura de specialitate abundă în studii care confirmă valoarea nutritivă şi duhovnicească a postului care ne recentrează pe lucrurile cu adevărat importante în viaţă.
Persoanele care postesc dovedesc că sunt capabile de schimbare, că îşi regândesc aspiraţiile respectându-se pe sine şi că sunt lucide şi oarecum imune la contagiunea socială.
Dependenţa de recunoaştere şi apartenenţă socială a crescut, oamenii umplându-se în interior cu „neadevăruri” adevărate.
Hristos spune: „Eu sunt părintele tău, Eu sunt fratele tău, Eu sunt mirele sufletului tău, Eu sunt scăparea ta, Eu sunt hrana Ta, Eu sunt îmbrăcămintea ta, Eu sunt rădăcina ta, Eu sunt sprijinul tău, Eu sunt tot ce-ţi doreşti tu. Când Mă ai pe Mine, nu-ţi lipseşte nimic. Eu sunt slujitorul tău, pentru că am venit să slujesc, nu să fiu slujit. Eu sunt prietenul tău şi mădular al trupului tău şi capul tău şi fratele tău şi sora ta şi mama ta. Eu sunt toate pentru tine. Nu trebuie decât să stai lângă Mine. Pentru tine, Eu m-am făcut sărac şi pribeag, pentru tine am ridicat crucea şi am coborât în mormânt, am venit pe pământ pentru tine, trimis de Tatăl, iar în cer Mă rog pentru tine Părintelui Meu. Tu eşti totul pentru Mine, şi frate şi împreună-moştenitor şi prieten şi mădular al Trupului Meu. Ce vrei mai mult decât atât? De ce Îl dispreţuieşti pe Cel care Te iubeşte atât de mult?”
Dumnezeu îl iubeşte pe cel care păzeşte poruncile Sale. Pe acela, zice, „îl voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui. (Ioan 14, 21).
Postul trupesc fără cel sufletesc este lipsit de orice valoare morală, este transformat în dietă alimentară. Să nu nesocotiţi însă valoarea postului trupesc pentru că este primul act cu caracter spiritual presupunând o rezistenţă în faţa alimentelor nepermise, iar el încordează voinţa şi fortifică dominaţia spiritului.
Postul sufletesc presupune abţinerea de la păcatele care slăbesc firea umană. Abţine-te deci măcar în această perioadă să cleveteşti, să minţi, să fii mândru sau leneş, să cultivi gânduri sau simţiri păcătoase. Postul ajută la disciplinarea vieţii sub toate aspectele sale!
Postul este un mijloc de stăpânire şi înfrânare a poftelor, de întărire a voinţei, de înâlţare a sufletului către Dumnezeu, de sporire în virtute, de detaşare a creştinului de orice pofte şi plăceri senzuale.
Postul a fost practicat de evrei în Vechiul Testament, fiind cerut şi de Legea lui Moise (Deut. IX, 10; Lev. XVI, 29-31; Jud. XX, 26; I Regi VII, 6; Is. LVIII, 6; Ioil II, 15; Iona III, 5-8). După exemplul Vechiului Testament, înainte de a-şi începe activitatea, Mântuitorul Hristos s-a retras în pustie, unde a postit 40 de zile şi 40 de nopţi (Matei IV, 2; Luca IV, 2).
Sfinţii Apostoli şi ucenicii lor au continuat practica postului după exemplul Mântuitorului, pregătindu-se totdeauna pentru misiuni importante prin post şi rugăciune (Fapte XIII, 3; XIV, 23). De asemenea au recomandat creştinilor practica postului. Am menţionat în articolul anterior modalităţile existente de a posti.
Adevăratul post este acela care îmbină în mod fericit cele două aspecte ale lui: aspectul trupesc şi aspectul sufletesc, aşadar când reţinerea de la mâncare este acompaniată de reţinerea de la păcate în scopul efortului continuu spre virtute şi progres duhovnicesc.
Postul este o faptă bineplăcută lui Dumnezeu, un mijloc de despătimire şi de dominare a poftelor, un act de dăruire Lui, o jertfă consimţită pentru iubirea lui Dumnezeu.
Postul este un mijloc de dobândire a stăpânirii de sine prin întărirea voinţei şi practicarea virtuţii, un mijloc de pocăinţă, de curăţire a omului de tot ceea ce îl întinează şi de apropiere de Dumnezeu.
Fără dorinţa de creştere duhovnicească, postul nu poate fi ţinut aşa cum îl recomandă Sfânta Tradiţie. Deci, cultivaţi în primul rând iubirea de Dumnezeu şi apoi veţi putea posti fără prea mult efort şi cu dragoste.
„Postul este silirea firii, alungarea gândurilor rele, curaţia rugăciunii, luminătorul sufletului, paza minţii, începutul liniştirii, uşurarea somnului, sănătatea trupului, iertarea păcatelor.”, ne spune unul dintre slujitorii Domnului.