Traim intr-un secol in care comunicarea se desfasoara mult mai lejer ca in trecut si, cu toate acestea, nu reusim sa comunicam, ci doar sa vorbim. Desi accesul la informatie si comunicare este facil, nu reusim sa stabilim si sa intretinem relatii intime.
Se intampla adesea sa devenim tot mai insingurati, alegand confortul comunicarii pe internet in care nu ne expunem judecatii celuilalt si in care ne putem crea o identitate agreabila. Dupa cateva luni, incepem sa ne simtim singuri si dezvoltam o dependenta de retelele de socializare incetand sa investim resursele si timpul pe care il avem in propria noastra dezvoltare intelectuala, personala sau spirituala.
Atunci cand vrem sa desfasuram o activitate superioara cum ar fi crearea unei opere literare sau artistice, dezvoltarea capacitatii de autodidact ori dobandirea cunoasterii teologice, urmata de trairea duhovniceasca, acestea toate impun conditia singuratatii. Insa daca nu ai construit o relatie armonioasa cu tine insuti in care sa te accepti, respecti si iubesti, singuratatea devine apasatoare si tensionanta, impiedicandu-ti adesea capacitatea de a crea.
Fiecare dintre noi petrece mult timp singur. Daca folosim aceste momente pentru a ne cunoaste in intimitate si pentru a dezvolta o relatie constructiva cu noi insine, vom fi capabili sa (ne) daruim, sa ne deschidem contactului cu ceilalti oameni fara sa fim defensivi in interactiune. In solitudine putem invata sa primim si sa ne bucuram de fiecare clipa a vietii. Momentul prezent este un dar. Viitorul nu ne apartine, trecutul este izvor de amintiri. Prezentul poate fi plenar sau aplatizat. Noi decidem si impunem valoarea sa.
Sentimentul de singuratate dispare treptat atunci cand stii cine esti, ce poti, ce iti doresti si iti formezi o disciplina interioara care te ajuta sa obtii rezultatele dezirabile. Nu incerca sa te adaptezi cerintelor interlocutorului tau, jucand roluri pentru a te face acceptat, iubit sau respectat. Fii loial tie insuti!
In relatii pot aparea sentimente de respingere, abandon, umilinta, tradare, nedreptate, invidie, gelozie, insuficienta sau neputinta. Predispozitia frecventa este sa te protejezi, ajungand sa te privezi de construirea si dezvoltarea unei identitati si personalitati maturate. Solutia ar fi sa ai incredere in capacitatea ta de a face fata situatiei depasind-o, in pronia si sprijinul divin.
Pe masura ce iti construiesti identitatea si iti este din ce in ce mai clar cine esti, iti formezi sistemul de valori si convingeri conform caruia alegi sa iti traiesti viata. Din acel moment vei capata incredere in tine, vei incepe sa iei decizii responsabile si te vei afla in procesul de autonomizare.
Este cunoscut faptul ca sentimentul de singuratate/izolare genereaza depresia, fobia sociala, agorafobia, dependenta emotionala si multe alte dificultati psihologice, insa s-a demonstrat stiintific efectul acestui sentiment apasator si asupra sanatatii fizice, accentuand legatura dintre minte si corp. Singuratatea poate afecta sanatatea si predispune la maladia Alzheimer, diabet, obezitate, boli cardiovasculare, maladii neurodegenerative, hipertensiune arteriala si chiar cancer.
S-au facut numeroase studii referitoare la sentimentul de singuratate, va prezint concluziile acestora preluate de pe site-ul descopera.ro: “Lipsa interactiunilor umane in cantitate si calitate suficienta, favorizeaza instalarea bolilor si moartea prematura.”
- persoanele varstnice care aveau relatii sociale puternice aveau sanse de supravietuire cu 50% mai mari persoanele de aceeasi varsta lipsite de interactiuni sociale corespunzatoare (studiu realizat in SUA, publicat in 2010 in PLOS Medicine si care a analizat si interpretat 148 de studii separate, totalizand date despre mai mult de 300.000 de participanti). Cresterea riscului mortalitatii, indusa de singuratate, este comparabila cu cea indusa de fumat si de doua ori mai mare decat cea asociata cu obezitatea!
- singuratatea afecteaza negativ functionarea sistemului imunitar si favorizeaza inflamatia, ceea ce poate duce la aparitia unui mare numar de boli, acute si cronice, precum artrita, diabetul de tip 2 si bolile cardiace. (Studiu realizat la Center for Cognitive and Social Neuroscience, University of Chicago, publicat in 2010).
- studii realizate atat pe oameni, cat si pe alte specii de primate au aratat ca insingurarea suferita in copilarie altereaza atat dezvoltarea normala a creierului (ducand la tulburari de comportament care se pot mentine toata viata), cat si sistemul imunitar, facand corpul mai vulnerabil la atacul agentilor patogeni.
Acelasi site citat mai sus ne mai informeaza: “Unul dintre cei mai reputati specialisti in studiul conexiunii dintre singuratatea cronica si starea de sanatate este John T. Cacioppo de la Universitatea din Chicago, care studiaza de multi ani modul in care singuratatea si izolarea sociala afecteaza sanatatea oamenilor.
Dupa parerea lui, pe langa lipsa de contacte umane in sine, un mare factor de stres il constituie si modul in care este perceputa, personal si social, singuratatea. Un om singur este adesea privit drept un ratat si nu numai ca atrage proasta parere a comunitatii, dar el insusi, coplesit de insingurare, ajunge uneori sa se intrebe daca nu cumva este singur pentru este „rau”, pentru ca este un om care nu merita sa aiba prieteni si, cand se intampla asa, un sentiment de rusine, de lipsa de stima fata de propria persoana, intovaraseste izolarea, facand-o si mai greu de suportat. Sentimentul respingerii este o alta fateta a fenomenului, iar diferite studii stiintifice au aratat cat de distructiv este acest simtamant.
Inca si mai bizar este faptul ca te poti simti singur si intr-o camera cu sute de oameni in jur. Poti avea contacte sociale, directe sau indirecte, cu multe persoane, si totusi singuratatea sa te apese cu o putere de neinvins. “
Pentru combaterea sentimentului de singuratate unele persoane aleg sa-si cumpere un animal de companie, sa se afilieze diverselor grupuri care propun activitati ce vin in intampinarea dorintelor sau nevoilor participantilor, incep sa deprinda noi abilitati pe care le dobandesc in urma cursurilor de pictura, dans, muzica.
Am auzit adesea persoane care afirma ca se simt foarte bine singure, ca sunt fericite si linistite, insa realitatea vietii lor arata ca starea psihica si emotionala pe care o au este de o calitate indoielnica. Deci, primul pas ar fi sa nu negi ceea ce simti. Fii sincer cu tine insuti pentru ca acesta este conditia imperioasa pentru a ajunge la vindecare sau ameliorare. Opreste-te din lamentare si negativism incepand sa investesti in cresterea increderii in fortele proprii si a respectului de sine. Plangandu-ti de mila nu faci decat sa intretii si sa accentuezi trairile negative. Invata sa fii un bun partener pentru tine si incurajeaza-te, asa cum ai face cu cel mai bun prieten al tau.
Daca insa orice ai face nu reusesti sa scapi de sentimentul apasator de singuratate, care favorizeaza depresia si izolarea, adreseaza-te unui specialist care te va ajuta in drumul tau spre vindecare.
Fiecare clipa din viata ta este unica. N-o risipi!
Dupa ce am citit despre Singuratatea omului modern, la granita
dintre stigmat si necesitate. , nu am putut sa nu le recomand
si prietenilor mei.
Acest sentiment il are soția mea acum si mie, ca partener, îmi este greu sa o văd asa. Nu accepta nimic de la mine, ma respinge total si spune sa plec de lângă ea o perioada. Avem si un copil împreuna, o iubesc si stiu ca si ea pe mine, dar ce pot face? Sunt terminat… Cum o pot trezi?! O iubesc si vreau sa o trezesc, nu vreau sa o pierd!!!
Eu simt dorinta de a fi singura, insa uneori sufar cand imi amintesc cat uram in trecut sa fiu atat de singura, dar probabil m-am invatat sa traiesc asa , iar acum cand trebuie sa impart o locuinta impreuna cu altcineva si nu am nici un spatiu al meu mi se pare enorm de greu, sunt nervoasa si nemultumita. Inclin sa cred ca era mai bine sa fiu cu adevarat singura, poate asa reuseam sa imi pastrez echilibrul.