Pe parcursul celor 6 ani de practica pana in prezent am auzit mult prea frecvent “Nu ma duc la psiholog pentru ca nu sunt nebun”. Voi mentiona care este diferenta dintre psiholog, psihoterapeut, consilier psihologic si psihiatru.
O problema psihologica nu este sinonima cu boala psihica.
Psihologul este absolvent al facultatii de psihologie si poate alege sa se dezvolte in mai multe specializari: psihologia muncii si transporturilor; psihologie educationala, consiliere scolara si vocationala; psihologie pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala; psihologie clinica si psihoterapie.
Psihoterapeut este psihologul cu specializare in psihoterapie. Asta inseamna ca dupa absolvirea facultatii de psihologie si, eventual, a unui masterat in domeniu, psihologul urmeaza o formare in psihoterapie si o terapie personala, cunoscuta sub denumirea de dezvoltare personala.
In lucrul cu pacientii, atat psihologul, cat si psihoterapeutul, isi bazeaza interventia pe discutii cu pacientul, de unde si denumirea psihoterapiei ca “terapie prin cuvant”. Interventia terapeutica poate include administrarea de teste, prescrierea sarcinilor de indeplinit in afara cabinetului, folosirea unor instrumente si abordari specific orientarii terapeutice in care s-a format psihologul. In atributiile psihoterapetului nu intra prescrierea si administrarea tratamentului medicamentos. Scopul interventiei psihoterapeutului nu este numai de a optimiza si dezvolta anumite capacitati personale, cum este in cazul consilierului psihologic, ci obiectivele lui sunt sa modifice anumiti factori psihologici care sunt implicati in tulburarile psihice, psihosomatice si interrelationale.
Consilierul psihologic este absolvent al facultatii de psihologie, care urmeaza cursuri de formare bazata pe autocunoastere si dezvoltare personala. El este orientat pe probleme concrete, pe optimizare si dezvoltare personala. Consilierul psihologic are rolul de a stimula autocunoasterea si dezvoltarea personala, previne anumite probleme emotionale, cognitive si de comportament. Nu are insa competenta de a face psihoterapie.
Psihiatrul este absolvent al facultatii de medicina, cu specializare in psihiatrie. Abordarea psihiatrica presupune incadrarea intr-un diagnostic a simptomelor descrise de pacient si observate de catre medicul psihiatru si stabilirea, in functie de acest diagnostic, a unui plan de tratament care, in majoritatea cazurilor, implica administrarea de medicatie specifica si sedinte de psihoterapie. Uneori, tratamentul poate necesita si internare, pentru tinerea sub observatie a pacientului. Nu toti medicii psihiatrii au competenta de a face psihoterapie. Pentru a deveni psihoterapeut, medicul psihiatru are nevoie de cursuri de formare in psihoterapie, intr-o orientare pe care el o alege, asemenea psihologului.
Imi doresc sa fie utila clarificarea pe care am facut-o prin intermediul acestui articol si sa alegeti specialistul potrivit problematicii cu care va confruntati. Pentru mai multe detalii prinvind temele care sunt abordate de consilierul psihologic si psihoterapeut, gasiti in pagina dedicata.