Rămâi în barcă!

În vacarmul atâtor neîntâlniri, am conștientizat că suntem suma întâlnirilor noastre și ador să fiu înconjurată de oameni care mă împing (foarte discret de cele mai multe ori) către limitele superioare ale existenței mele. Oamenii condensați (cum îmi place să-i numesc) sunt cei care te sprijină să devii ceea ce ești, te duc către tine, te determină să te vezi așa cum ești, nu cum vrei să fii sau cum crezi că ești. Te împing către întâlnirea adevărată cu tine!

Lecții uitate

Admir oamenii care construiesc relații ce ating hotarele autenticității și adevărului! Iar în momentele de cădere, de eșec, de pierderi masive (a reputației, profesiei, finanțelor, relațiilor, averii, etc) suntem extrem de autentici. De asemenea, cine îți este alături când ai ajuns la un anumit statut social, profesional, financiar si familial? Oamenii care rămân în viața ta indiferent de situațiile prin care te poartă viața sunt într-adevăr de calitate. Nu este ușor să te bucuri pentru succesul celuilalt când tu abia supraviețuiești și nici să oferi tot sprijinul aproapelui tău când știi că te poți destabiliza pe anumite planuri.

Familia monoparentală

Am cunoscut multe mame suprasolicitate care adoptă și rolul tatălui în familie încercând, și rareori izbutind, să “țină loc și de mamă și de tată” fără să creeze tensiuni interioare atât la ele, cât și copiilor. Ele au tendința de a deveni mai autoritare, uneori chiar rigide în aplicarea regulilor, pentru a suplini lipsa tatălui. Altele se lasă mult prea ușor manipulate de copiii lor renunțând la regulile pe care le-au stabilit "pentru a nu simți copilul absența tatălui său."

Copiii – sursă de autenticitate, energie și bucurie

Copiii nu vin pe lume pentru a umple anumite goluri ale părinţilor, pentru a reface relaţia lor de cuplu, pentru a le da un sens existenţial, pentru a le împlini visurile lor nerealizate, pentru a vindeca răni sufleteşti ori temeri abisale. Ei vin pe lume pentru a fi iubiţi şi apoi pentru a deveni un anumit tip de adult! De aici şi dictonul lui Alan Watts: „Devino ceea ce eşti!” Miza educaţiei parentale este, după opinia mea, să-l ajuţi pe copil să afle cine este, în toate situaţiile de viaţă, şi să-i dai încredere că poate fi autentic (insolent, niciodată!) în faţa oricărui adult. Părinţi, pentru că vă preocupă educaţia copiilor voştri, îngrijiţi-vă în primul rând de fericirea voastră! Nu aveţi cum să-i faceţi fericiţi pe copii voştri dacă nu sunteţi voi în primul rând fericiţi. Nu cereţi de la voi să fiţi părinţi perfecţi! Nimeni nu s-a născut părinte, ci cu toţii învăţăm să devenim părinţi!

Dileme existenţiale: sensul vieţii

Cu toţii traversăm perioada întrebărilor existenţiale. Unele persoane caută sensul în procreere, în acte artistice sau ştiinţifice, în dobândirea confortului material sau în hedonism. Sunt şi persoane care caută sacrul pentru dobândirea sensului existenţial. Ateii îl caută în marile ideologii. Dar când acestea se destramă, depresia este ineretă dând sentimentul inutilităţii.

Adolescența, o vârstă eternă?

Adolescentul îşi caută propriile limite şi le încearcă pe cele ale părinţilor. Are nevoie să îi fie respectată demnitatea, din care ulterior se dezvoltă stima de sine. Nu e simplu să-l ajuţi pe adolescent să înţeleagă faptul că uneori lumea este dură şi nemiloasă, iar de multe ori va fi nevoie să lupte pentru a putea fi el însuşi. Să nu adopte valorile şi preocupările mediatizate ale lumii contemporane se transformă într-o preocupare zilnică a părintelui uneori depăşit de situaţie şi de responsabilităţi.

Cele șapte principii ale cuplurilor fericite

Pentru ca o relație să fie fericită și de lungă durată, în cuplu, puterea trebuie împărțită. Pentru ca ambii parteneri să simtă că joacă un rol important în cuplu, deciziile trebuie luate în doi, nu individual. Când unul dintre parteneri (sau chiar ambii) e încăpățânat și cu un ego imens, nepermițând celuilalt să-i influențeze deciziile sau opiniile, conflictele devin iminente.

Schimbarea partenerului ca fugă de tine însuți

Stendhal: „Cu cât un caracter este mai puternic cu atât este mai puţin supus nestatorniciei.” Găsiţi oameni pe care simţiţi că-i puteţi iubi cu tot sufletul vostru. Altfel nu veţi putea fi fericiţi cu adevărat! Cum ştiţi dacă persoana respectivă este cea căreia merită să vă dăruiţi şi s-o iubiţi cu toată puterea de care sunteţi in stare? Pur si simplu, simţiţi! Simţiţi că lângă ea vă cresc aripi (aripile sufletului sunt dragostea şi nădejdea sau încrederea)! La finalul vieţii un singur lucru este important: cât de mult ai iubit şi ai fost iubit! Va fi tot ce contează!

Lumea ca motiv de iubire

Hristos a venit şi pentru a ne reaminti că suntem destinaţi fericirii şi dacă n-o atingem suntem vinovaţi! Împrieteniţi-vă şi întovărăşiţi-vă la drum alături de oameni pe care-i consideraţi frumoşi pentru a putea progresa. Oameni care scot la suprafaţă ceea ce aveţi voi mai bun. Aţi observat cum arată un om care iubeşte? Se schimbă la faţă, devine mai luminos şi trăsăturile lui accentuează ceea ce are mai bun în el. Pentru fanii reţetelor, vă spun una: iubiţi, dăruiţi şi faceţi ce vreţi!

Priveşte viaţa drept în faţă!

Viaţa nu e perfectă! Şi nici frumoasă nu este întotdeauna. Ea are, însă, propria înţelepciune şi dinamică. Fiecare om trece prin diverse suferinţe pe parcursul vieţii sale şi,de cele mai multe ori, se întâmplă asta fără ca noi să intuim motivaţia. Ce impact vor avea experienţele asupra ta, depinde doar de structura ta de personalitate.

Distracțiile omului frumos

Observ în jurul meu că aşteptările de la oamenii credincioşi sunt foarte mari şi conduc către o percepţie aspră a vieţii lor. Oamenii din afara bisericii se aşteaptă de la persoanele creştin-practicante să fie serioase (cu nuanţa tristeţii), limitate, exclusiv înfrânate, să nu se distreze deloc şi să fie constrânse la acţiuni conforme legii evanghelice.