În avalanşa relaţiilor diversificate şi fragile, oficializarea unei relaţii pare sinonimă cu inconştienţa sau devine un ritual bagatelizat. Totuşi, există şi persoane care aleg să se căsătorească, motivate fiind de valorile moral-creştine, încredere, iubire şi responsabilitate.
Alegerea partenerului pentru căsătorie este un moment cu implicaţii deosebite pentru evoluţia ulterioară a cuplului. E indicat să se cunoască faptul că odată devenită legitimă, relaţia presupune un angajament stabil luat de către cei doi parteneri, dincolo de legile nescrise ale relaţiei intime, de valori, mentalităţi şi etica iubirii.
Căsătoriile sunt rânduite de la începutul omului pe pământ de Dumnezeu. “De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup”. (Facerea 2,24.) Cu alte cuvinte, omul lărgeste punctul său de vedere asupra vieţii şi priveşte lumea şi cu ochii soţiei. Intereselor sale se adaugă şi cele ale soţiei. La fel, bucuriilor şi tristeţilor sale se adaugă şi cele ale persoanei iubite. În vechime se spunea că o bucurie împărtăşită este o bucurie dublă, iar necazul împărtăşit este o jumătate de necaz. Căsătoria cuprinde un cod al drepturilor şi îndatoririlor. Că femeile şi-au însuşit mai degrabă îndatoririle, iar bărbaţii, mai mult drepturile, aceasta reprezenta o problemă în trecut, însă acum lucrurile s-au schimbat.
Aşteptările de la căsătorie în trecut erau: stabilitate relaţională şi materială, aşezare,, rutină, naşterea copiilor şi conformismul social, astăzi căsătoria este consecinţa iubirii, a noilor valori ale individualismului familial sau are scopul atingerii anumitor poziţii sociale sau financiare.
Societatea contemporană a înlocuit siguranţa şi stabilitatea familiei tradiţionale cu pasiunea şi iubirea din familia modernă.
“Cunoasterea este antidotul temerii”, spunea Emerson. Înainte să vă căsătoriţi acordaţi-vă posibilitatea să vă cunoaşteţi bine, să vorbiţi despre valorile după care vă ghidaţi viaţa, despre aşteptările pe care le aveţi de la relaţia de cuplu şi despre stilul de viaţă pe care vi-l doriţi. Numai o bună cunoaştere reciprocă, poate curma îndoielile şi temerile pe care le aveţi.
Construirea unei căsătorii fericite
Înainte să fie un mariaj fericit e nevoie să fie o relaţie conjugală reuşită. Condiţia constă ca fundamentul relaţiei să fie bazat pe încredere, respect, iubire, angajament, responsabilitate, fidelitate, comunicare, acceptare reciprocă, libertate, intimitate şi dorinţa de a evolua împreună.
Încrederea apare în urmatoarele sectoare ale vieţii în doi: administrarea bugetului comun, petrecerea timpului liber departe de partener, posibilitatea ascensiunii profesionale şi dezvăluirii personale.
Respectul şi aprecierea reciproce sunt elementele vitale ale unei relaţii. Respectul faţă de persoana iubită înseamnă să o tratezi astfel încât să se simtă cel puţin la fel de egală cu tine.
Iubirea în cadrul cuplului este dată de nivelul de intimitate, pasiune şi angajament.
Angajamentul se referă la implicarea activă a partenerilor în bunul mers al relaţiei.
Responsabilitatea se referă la asumarea angajamentelor în activităţi, în comunicare şi faţă de evoluţia cuplului.
Fidelitatea. Fiziologic vorbind, omul nu are tendinţa spre monogamie. Fidelitatea sexuală nu are un caracter ereditar, se dobândeşte prin educatie, poate fi impusă de coduri morale şi religioase. În spatele fidelităţii stau respectul faţă de partener, teama de a răni partenerul, teama de a fi prins, teama de respingere sau abandon, iubirea faţă de partener, frica de boli venerice, principii religioase şi sistemul personal de valori.
Comunicarea presupune dezvoltarea unor metode şi abilităti de transmitere eficientă a mesajelor şi învăţarea ascultării active a partenerului.
Acceptare reciprocă. Partenerii să îşi cunoască reciproc atât calităţile, cât şi defectele şi să aleagă să se accepte şi respecte, în pofida punctelor slabe.
Libertate este un drept indispensabil într-un cuplu matur şi solid care se respectă. Respectarea spaţiului interior şi exterior, libertate în exprimare şi în alegeri. Libertatea nu poate exista fără încredere şi fără compromis. Pentru cei care se tem că-si vor pierde libertatea într-o relaţie, cel mai bun exercitiu este vizualizarea limitelor libertăţii partenerului. Dacă îi acorzi aceleaşi drepturi pe care le ceri şi tu, aveţi o relaţie perfectă! Pentru a putea acorda cu adevarat libertate partenerului, trebuie cultivată încrederea. Abia după o fundaţie de respect reciproc şi încredere, libertatea poate exista în cuplu fără să pună în pericol relaţia.
Intimitatea este sustinută de sentimente de apropiere, conexiune şi legatură emoţională puternică. Senzaţia de a împărtăşi bune şi rele, a avea ţeluri comune şi dorinţa de a petrece timpul împreună chiar şi tăcând, sunt moduri de a construi legături emoţionale puternice.
Stedhal afirmă în cartea sa “Despre iubire” : “Cu cât un caracter e mai puternic, cu atât e mai puţin supus nestatorniciei”.
Să fiţi deci focalizaţi pe dobândirea unui echilibru interior, a unei stabilităţi şi maturităţi emoţionale, trăsături pe care să le urmăriţi şi stimulaţi la partenerul alături de care aţi decis că vă veţi petrece viaţa.
Cu cat atasamentul se manifestă mai amplu într-o legătură, cu atât el se consolidează mai mult. Ca relaţia să rămână vie termen îndelungat e bine să nu uitaţi micile gesturi pe care le făceaţi în perioada de îndrăgostire şi să le practicaţi, diversificându-le. De asemenea, relaţia de cuplu se construieste în timp, este o sarcina pentru doi. Femeia trebuie curtată, susţinută şi complimentată periodic pentru a se simţi apreciată şi iubită de către soţul ei, iar bărbatul are nevoie de încrederea, încurajarea şi disponibilitatea emoţională şi sexuală a soţiei iubite.
Partenerii căsătoriei să ştie că deţin reciproc un loc în inima celuilalt, unde nimeni altcineva nu are acces. Să fiţi iubiţi, prieteni şi soţi. Să crească gradul de intimitate în cadrul relaţiei prin comunicare şi ascultare reciprocă şi să nu se permită ca o relaţie exterioară cuplului să aibă o intimitate egală sau mai mare ca a acestuia.
Odată cu trecerea timpului petrecut împreună e posibil să vă obişnuiţi unul cu celalalt şi să apară rutina. Nu uitaţi să aveţi grijă de dezvoltarea voastră personală, spirituală, socială, profesională şi să vă surprindeţi reciproc. Oricum, schimbarea este inerenta pentru fiecare dintre voi, manifestati-vă interesul devenind curioşi să-l redescoperiţi iar şi iar pe cel cu care v-aţi căsătorit. Reîndrăgostiţi-vă periodic acceptând noul şi varietatea în viaţa voastră! Folosiţi rutina într-un mod constructiv pentru relaţie, creându-vă propriile voastre obiceiuri care vă fac plăcere.
Concentraţi-vă asupra trăsăturilor pe care le iubiţi la soţul/soţia dumneavoastră, având o viziune întreagă asupra partenerului, fără să încercaţi să vă schimbaţi reciproc, ci doar să vă stimulaţi creşterea şi dezvoltarea personală şi conjugală.
Surprindeţi-vă reciproc făcându-vă surprize şi provocaţi-vă! Organizaţi excursii şi vacante împreună. Unele destinaţii să fie pentru a petrece timpul în doi, iar altele însoţiti de grupul de prieteni.
Acceptaţi-vă reciproc şi să nu confundaţi siguranţa relaţiei cu fericirea voastră! Iubirea este întreţinută de ceea ce i-a dat naştere. G. Ibraileanu afirmă: “Dragostea e temelia neclintită pe care se poate clădi o căsnicie morală fericită.” Iubirea se estompează până dispare dacă nu e întreţinută.
Apreciez persoanele care aleg în mod conştient şi responsabil să oficializeze relaţia lor de iubire, în zilele noastre, când căsătoria pare demodată şi adresată persoanelor conformiste sau când ascunde interese mercantile.
Alege să iubeşti, nu să ai dreptate! Dăruieşte şi vei primi! Iartă şi fii fericit/ă!