Căsătoria: curaj, inconștiență sau iubire imensă

Căsătoriile sunt rânduite de la începutul omului pe pământ de Dumnezeu. “De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup”. (Facerea 2,24.) Cu alte cuvinte, omul lărgeste punctul său de vedere asupra vieţii şi priveşte lumea şi cu ochii soţiei. Intereselor sale se adaugă şi cele ale soţiei. La fel, bucuriilor şi tristeţilor sale se adaugă şi cele ale persoanei iubite. În vechime se spunea că o bucurie împărtăşită este o bucurie dublă, iar necazul împărtăşit este o jumătate de necaz. Căsătoria cuprinde un cod al drepturilor şi îndatoririlor. Că femeile şi-au însuşit mai degrabă îndatoririle, iar bărbaţii, mai mult drepturile, aceasta reprezenta o problemă în trecut, însă acum lucrurile s-au schimbat.

De la atracție la o relație de cuplu de durată – patternuri către sufletul pereche

Astăzi întâlnirea spontană dintre un bărbat şi o femeie trece imediat sub testul evaluării persoanei în vederea stabilirii unei posibile relaţii de cuplu. Nu mai ştim să socializăm fără să aşteptăm nimic de la celălalt. Dacă însă criteriile partenerilor au fost satisfăcute şi se începe o relaţie de cuplu aceasta alegere nu este deloc întâmplătoare, ci este efectul unei lungi perioade de singurătate, unei nevoi disperate de a avea o relaţie sau este o alegere conştientă bazată pe atracţie şi compatibilitate.