“Omul nu este nimic altceva decât propriul său proiect şi el nu există decât în măsura în care se realizează.” ~ Jean Paul Sartre
Adolescenţa este o perioadă dificilă pentru fiecare dintre noi pentru că apar nevoi si dorinţe inedite.
Energia eliberată de pubertate îşi caută o direcţie. Nevoia psihologică de a deveni independent şi de a se defini pe sine este tot mai mare generând conflicte cu părinţii, dorinţa de a fi acceptat şi stimat de grupul social este presantă, aşteptările sociale de a performa nu sunt nici ele de neglijat, iar nevoia de a avea o relaţie de cuplu este şi ea printre cele care primează. Am putea spune că adolescentul trăieşte într-o presiune imensă în timp ce încearcă să-şi găsească propriul drum într-o lume plină de tentaţii şi pretenţii.
Descoperind frământările adolescentului am constatat că sprijinul, afecţiunea necondiţionată şi fermitatea părinţilor sunt esenţiale în această etapă de dezvoltare a viitorilor adulţi.
Adolescenţii au toane, sunt recalcitranţi, rebeli, agresivi, critici, aroganţi, energici, nemulţumiţi,