Declari pace sau război propriilor complexe?

Încetează să te mai raportezi la criteriile de valoare şi perfecţiune ale societăţii. Renunţă la speranţele şi grijile deşarte, stabileşte-ţi şi îndeplineşte-ţi scopuri şi, mai ales, orientează-te către un sens în viaţă. Nu te mai zbuciuma sau încorda, ci fii conştient(ă) că unicitatea şi individualitatea fiecărei persoane este o mai bună măsură de apreciere a valorii personale decât ralierea la anumite standarde impuse de o societate nevrotică.

Consumismul duhovnicesc – expansiune deşartă

Mergi la întâlnirea cu Hristos aşa cum eşti tu şi nu mijloci aceasta relaţie pentru obţinerea unui scop pentru că-L vei rata! Mergi să te uneşti cu Hristos din iubire, nu te raporta la relaţia cu El ca fiind o îndatorire sau un obicei şi vei experia bucuria duhului, chiar şi-n suferinţă, iar Hristos te va învăţa cum să trăieşti dacă-L laşi să te călăuzească. Vei simţi că El este cu tine în orice clipă şi tot ce trebuie să faci este să înveţi să trăieşti duhovniceşte, ceea ce implică responsabilitate, iubire şi multă acţiune. Dumnezeu nu ne vrea leneşi, infantili, blazaţi şi autosuficienţi. Întotdeauna există un nivel superior în orice virtute!

Scris pe suflet

Adevărata dragoste este o energie cuprinzătoare, hrănitoare, nu cunoaşte şi oricum n-ar impune limite. Nu răneşte, ci vindecă generând în tine multă poftă de viaţă. Dacă inima ta este rănită te poate duce către ataşamente nesănătoase faţă de oameni, sex, dependenţe, euforie sau exces de emoţionalitate. Iar emoţiile, rănile şi suferinţele te fac să-ţi oferi condiţionat iubirea.

Împarte cu mine tăcerea!

Obișnuim să fugim de tăcere. Cu prețul sacrificării intimității relaționale umplem spațiul dintre noi cu o sporovăială fastidioasă. Absența cuvântului nu este lipsă sau gol apăsător, ci elementul capabil să catalizeze și consolideze relația! Bineînțeles, mă refer la tăcerea plină, nu la incompatibilitatea partenerilor de dialog.

Schimbarea partenerului ca fugă de tine însuți

Stendhal: „Cu cât un caracter este mai puternic cu atât este mai puţin supus nestatorniciei.” Găsiţi oameni pe care simţiţi că-i puteţi iubi cu tot sufletul vostru. Altfel nu veţi putea fi fericiţi cu adevărat! Cum ştiţi dacă persoana respectivă este cea căreia merită să vă dăruiţi şi s-o iubiţi cu toată puterea de care sunteţi in stare? Pur si simplu, simţiţi! Simţiţi că lângă ea vă cresc aripi (aripile sufletului sunt dragostea şi nădejdea sau încrederea)! La finalul vieţii un singur lucru este important: cât de mult ai iubit şi ai fost iubit! Va fi tot ce contează!

Priveşte viaţa drept în faţă!

Viaţa nu e perfectă! Şi nici frumoasă nu este întotdeauna. Ea are, însă, propria înţelepciune şi dinamică. Fiecare om trece prin diverse suferinţe pe parcursul vieţii sale şi,de cele mai multe ori, se întâmplă asta fără ca noi să intuim motivaţia. Ce impact vor avea experienţele asupra ta, depinde doar de structura ta de personalitate.

Distracțiile omului frumos

Observ în jurul meu că aşteptările de la oamenii credincioşi sunt foarte mari şi conduc către o percepţie aspră a vieţii lor. Oamenii din afara bisericii se aşteaptă de la persoanele creştin-practicante să fie serioase (cu nuanţa tristeţii), limitate, exclusiv înfrânate, să nu se distreze deloc şi să fie constrânse la acţiuni conforme legii evanghelice.

Alegerea – libertatea supremă

Ani întregi ne petrecem viaţa vrând să-i mulţumim pe ceilalţi, fie ei părinţi, şefi, parteneri de viaţă, prieteni şi, într-o clipă, ne dăm seama că totul a fost în zadar. Că presiunea pe care ei au pus-o pe umerii noştri nu era atât de importantă nici măcar pentru ei şi totul s-a anulat în urma verdictului nostru implacabil de a nu ne mai supune expectanţelor din afara noastră şi de a trăi cum ne dorim noi. Din nefericire, unele persoane aleg să trăiască aşa cum îşi doresc când aproape este prea târziu.

Înțelege-ți corpul pentru a-l însănătoși

Boala este o stare a omului care indică faptul că omul nu mai este în ordine, respectiv în armonie în conştienţa sa. Această pierdere a echilibrului interior se manifestă în corp ca simptom. Deci, simptomul este semnal şi purtător de informaţie, căci el întrerupe prin apariţia sa decurgerea de până acum a vieţii noastre, obligându-ne să-i dăm atenţie. Simptomul ne informează despre faptul că ceva ne lipseşte. Simptomele au multe lucruri importante să ne comunice pentru că ele ne cunosc cu adevărat.

Dumnezeu nu vrea suferința oamenilor

Scopul suprem al vietii este sa ajungem sa ne asemanam cu Dumnezeu in virtuti, sfintenie si har. Sigur ca nu putem ajunge asemanatori Lui fara ajutorul Sau, iar Mantuitorul este dispus sa ne ajute imediat ce vede ca “dam vointa”. Noi sa avem vointa, iar Dumnezeu va da putinta si puterea. Nu vom primi nimic doar daca strigam “Da-mi, Doamne”, “ Ajuta-ma, Doamne”, ci e nevoie sa dam si noi ceva in schimb, oricat de marunt ar fi acel lucru la inceput. Parintele Arsenie Papacioc spune atat de frumos “Dumnezeu vrea sa fim eroi, nu vrea sclavi sau milogi.”