Relativ recent companionul meu mi-a spus că suntem toți într-o barcă. Astăzi cuplul Hinshaw ne-a împărtășit la finalul întâlnirii a celor 3 zile, care au avut ca temă asistența medicală, psihologică și spirituală a pacientului incurabil, că Părintele de origine română Roman Braga i-a lăsat multe învățături în inimi, dintre care mai pregnantă este aceasta: “Rămâi în barcă!”, barca fiind biserica. Companionul meu (același care m-a întrebat cum păcătuiesc în rugăciune) nu avea în vedere biserica referindu-se la barcă, însă tot la discuții teologice am ajuns.
Am ales ca în acest articol să vă transmit gândurile mele despre întâlnirile miraculoase.
O întâlnire miraculoasă pentru mine s-a extins pe parcursul ultimelor 3 zile în compania soților Hinshaw, Prof. Dr. Pavel Chirilă, a altor colegi psihologi, psihiatri și teologi. Am fost înconjurată de profesionalism, atitudine modestă, altruistă, uneori chiar smerită, iubire și multă capacitate de dăruire, (re)uniți fiind de scopul nostru comun: să-i ajutăm cum putem pe semenii noștri aflați în suferință și de a încreștina medicina, psihologia și psihiatria.
Prof. Dr. Daniel Hinshaw și Dr. Jane Hinshaw sunt medici americani (Daniel-chirurg, Jane-psihiatru) convertiți la ortodoxie. Dr. Daniel l-a însoțit până-n ultima clipă pe Părintele Braga, oferindu-i asistență medicală împreună cu soția sa, având “binecuvântarea” (cum declară cu smerenie) de a-i fi alături când Părintele a părăsit lumea aceasta pentru Împărăție.
În timp ce Dr. Jane ne împărtășea experiența soțului său alături de Părintele Braga (ea fiind martor, de cele mai multe ori), am observat cum Dr. Daniel s-a retras discret în rugăciune (m-ai putea întreba de unde știu că nu se gândea la următoarea destinație turistică planificată. Am simțit și este de ajuns! Unele lucruri se simt dacă știi unde să privești și cum să auzi!). Apoi Prof. Dr. Pavel Chirilă ne-a relatat experiența sa în compania Părintelui Braga și am simțit prezența vie a Părintelui invocat prin dragostea ce a lăsat-o moștenire sufletelor pe care le-a întâlnit.
Ce au învățat cele 3 persoane menționate de la Părintele Braga? În primul rând dragostea pentru oameni accentuată de suferința pe care a îndurat-o în această viață, apoi smerenia și veselia care erau nelipsite din atitudinea Părintelui chiar și-n timpul unor dureri cumplite. Apoi Dr. Daniel a adăugat că duhovnicul său, Părintele Braga, l-a învățat și lecția răbdării, preluată de la duhovnicul acestuia, Părintele Cleopa Ilie. Iar ultima destăinuire îi aparține Doctoriței Jane care a spus că nu se împărtășește fără să spună aceste cuvinte (ca rugaciune): „Lord, I don’t deserve You, but I can’t live without you!”, așa cum a învățat-o Părintele Braga.
În tot acest timp cât s-a vorbit despre Părintele Braga, ni s-au arătat imagini cu Părintele și mulți dintre noi aveam lacrimi în ochi. Cea mai emoționantă fotografie îl arăta pe Părintele în scaun cu rotile, aplecat ușor spre Dr. Daniel care-l privea cu dragoste, îngenunchiat.
Finalul celor 3 zile miraculoase pentru mine (și cred că nu sunt singura care le-a perceput astfel), a fost conchis cu următoarea afirmație a d-nului doctor Chirilă: „Jane, Daniel, suferința Părintelui Braga v-a născut pe voi!” Apoi, d-nul doctor a venit spre mine, m-a sărutat pe frunte și am știut că acel moment va deveni parte a temeliei mele. Este unul dintre momentele vieții mele la care mă voi întoarce de câte ori vreau și de fiecare dată voi avea lacrimi în ochi sau zâmbet pe chip!
În vacarmul atâtor neîntâlniri, am conștientizat că suntem suma întâlnirilor noastre și ador să fiu înconjurată de oameni care mă împing (foarte discret de cele mai multe ori) către limitele superioare ale existenței mele. Oamenii condensați (cum îmi place să-i numesc) sunt cei care te sprijină să devii ceea ce ești, te duc către tine, te determină să te vezi așa cum ești, nu cum vrei să fii sau cum crezi că ești. Te împing către întâlnirea adevărată cu tine!
Poți ajunge la constatarea faptului că ții în brațe o viață seacă. Pentru a te proteja de această situație călătorește cu întrebările esențiale pentru fiecare dintre noi: Cine sunt eu? Ce vreau să fac cu viața mea? Ce caut sau cine-mi lipsește? Ce mă împlinește? Fără să-ți pui întrebări nu afli răspunsuri și trăiești oarecum anesteziat. Vezi și auzi, dar nu înțelegi; atingi, miroși și guști, dar nu simți!
Despre câte întâlniri poți spune că au dat contur vieții tale?
Pot enumera cu recunoștință câteva persoane care vor dăinui în sufletul meu prin ceea ce m-au ajutat să devin, însă pentru a le proteja identitatea îi voi împărți în categorii: părinții mei, părintele meu duhovnic și alți preoți, profesori, pacienți, prieteni și un bărbat condensat! Cel din urmă mi-a reamintit importanța cuvintelor și răspunderea darului de a fi ființe cuvântătoare. De asemenea, mi-a educat auzul și văzul. Eforul meu de a-mi mobiliza gândirea în timpul conversațiilor noastre lungi și zilnice, din care lipsea orice urmă de flecăreală m-a ajutat să fiu și mai sensibilă la nuanțele cuvintelor pe care le folosesc.
Așadar, reușim să rămânem întregi (nealterați) doar dacă păstrăm vie amintirea întâlnirilor noastre reușite, onorându-le prin verticalitatea stilului nostru de viață!
Vă las acum în compania ultimului gând al doctorului Daniel Hinshaw: Perfecțiunea vieții constă în construirea unei relații de prietenie cu Dumnezeu!