Obișnuim să fugim de tăcere. Cu prețul sacrificării intimității relaționale umplem spațiul dintre noi cu o sporovăială fastidioasă. Absența cuvântului nu este lipsă sau gol apăsător, ci elementul capabil să catalizeze și consolideze relația! Bineînțeles, mă refer la tăcerea plină, nu la incompatibilitatea partenerilor de dialog.
Cu siguranță ai trăit experiența unei întâlniri în care interlocutorul vorbea întrerupt doar de lipsa oxigenului necesar solilocviului ce, în gândurile sale, se voia dialog. La finalul întâlnirii el era revigorat, iar tu epuizat. Ceea ce am putea spune despre „vorbăreț” este că are un suflet bine alimentat, având în vedere că acesta se hrănește predominant cu gânduri. Motivele care te-au încremenit în acel perimetru dedicat persecuției tale te privesc momentan pentru că nu intenționez să fac o analiză a supunerii tale nevrotice (ai putea spune un bun simț nemaiîntâlnit în vremurile „datului din coate”), cea adevărată fiind doar când alegi să împlinești voia Domnului, sau când îți asumi interacțiunea respectivă, însă atunci nu ai mai avea sentimentul epuizării.
Ai trăit în mod cert și situații în care ai simțit că nu ai nevoie de cuvinte să te faci înțeles de cel din fața ta. Aceste momente de tăcere erau asemenea poveștilor cu tâlc: profunde, înțelepte și își puneau pecetea asupra sufletului tău. Nici întâlnirile entuziaste în care abia așteptai să împărtășești cu persoana dragă despre al tău “timiotaton” (conceptul lui Plotin care se referă la lucrurile cele mai de preț pentru sufletul tău) nu-ți sunt străine.
Dacă îți construiești un sentiment al libertății (nu-l confunda cu libertinajul), ceea ce implicit îți dezvoltă și sentimentul demnității, vei ajunge să-l prețuiești și apoi vei putea recunoaște și respecta libertatea celuilalt, care nu este mai puțin importantă ca a ta. Așadar sesizezi când începi să plictisești sau să te plictisești.
Tăcerea acompaniată de singurătate (ocazională) favorizează o mai bună cunoaștere de sine.
Dacă atunci când ești singur acasă imediat deschizi televizorul, navighezi pe internet, vorbești ore în șir la telefon, te uiți la filme sau citești neîntrerupt, e timpul să descoperi că fugi de tine. Acesta este testul prieteniei pe care ai reușit s-o ai cu tine! Pe tine te poți supune la oricâte evaluări dorești, dacă faci asta cu alții, este cam josnic. Testele apărute în relații distrug sentimente frumoase!
Cum dobândești sentimentul libertății? Fundamentul ei este împlinirea poruncilor (paradoxal, știu! Îți aud glasul revoltat: „Porunci care mă fac rob, care îmi cer să renunț la ceea ce-mi place? Ele îmi aduc libertatea? Mai bine mă dezic de o astfel de libertate și fac ceea ce știu că mă bucură.“). Să-ți prezint cum stau lucrurile din perspectiva mea și să nu crezi că reușesc să merg spre HAR într-un mod liniar. Am atâtea poticneli și alunecări de teren. Dar nu abandonez! Îmi exersez perseverența și știi de ce? Îți resping gândul care mă acuză de masochism! O fac pentru că am aflat efectele perseverenței: descurajează cererile frivole, ocazionale și purifică motivațiile.
Împlinirea poruncilor
↓
Cunoaștere
↓
Încredințare/Credință puternică
↓
Libertate
↓
Dragoste
↓
Curaj
↓
Împlinirea lucrării duhovnicești
↓
HAR
Forța credinței apare ca semn de slăbiciune, înfrângere, prostie, bigotism, însă impactul asupra vieților semenilor cu care relaționezi se poate vedea în timp. O melodie care e „pe val” de ceva timp instigă trompetele să acopere liniștea pentru a atinge inimile „cuiva”. Nu vreau să analizăm ce putem atinge fiecare dintre noi în inimile oamenilor, ci vreau să fim conștienți că sunt atâtea modalități prin care Dumnezeu lucrează prin noi, dacă acceptăm să colaborăm, la devenirea mai frumoasă a semenilor noștri.
Și mai dăm câte-odată peste câte-un prost, // Care vrea să pară superior și nu are rost
Să-l întrebi ce a făcut notabil, nimic probabil, // Să stea în picioare peste timp, valabil…
Ai atins inima cuiva când ai zis ceva? // Facem asta și acum de la 15 ani…
Deși starea de bine a individului depinde de portofel sau de card, poate că una dintre investițiile cele mai mari nu este aceea făcută în succesul personal, ci constă în succesul de a reuși să atingi viețile altora. Venerabilii din Socului-Pantelimon demonstrează că știu asta în cea mai recentă melodie a lor.
Nu este nevoie întotdeauna de cuvinte pentru a arăta că îți pasă. O îmbrățișare, o privire sau o strângere de mână pot face minuni în inimile oamenilor. Modul de a trăi în Hristos te obligă să vezi realitatea și să fii mult mai receptiv la nevoile oamenilor. Chiar dacă obișnuiești să fii un om moral, când începi să meditezi, să te rogi și să trăiești ortodox vei cunoaște la un moment dat demonii care sălășluiesc în tine. Prețuiește aceste momente, nu le umple cu interacțiuni menite să alunge groaza care te cuprinde, ci din adâncul nimicniciei tale, strigă-L pe Dumnezeu și roagă-L să te vindece. O va face pentru că ne-a spus: „Vino! Căci pe cel ce vine la Mine nu-l voi da afară.” Poate că până atunci n-ai fost conștient de patimile tale și ți-ai spus că este suficient să respecți regulile de bun simț: să nu furi, să nu ucizi, să nu bârfești (prea evident), să nu te bucuri de necazul altuia, să nu dorești femeia/averea/ mașina aproapelui, să nu fii lacom sau leneș, etc. Dar te așteaptă o aventură de pomină! Și crede-mă că merită, nu te vei plitisi o clipă! Cu cât vei sta mai mult în tăcere și în rugăciune, cu atât vei afla mai degrabă ceea ce ți-e de folos.
Obișnuiesc să-mi încurajez clienții și pacienții să petreacă măcar jumătate de oră zilnic în singurătate pentru că astfel se apropie mai mult de ei înșiși și de Dumnezeu. Iar când ajungi să te cunoști pe tine însuți și să-L simți pe Dumnezeu, nu mai ai nevoie de cineva sau ceva pentru a te simți împlinit.
Ce spune tăcerea aproapelui?
-
dezinteres
-
incultură
-
suferință
-
înțelegere și compasiune
-
respingere
-
abandon de sine
-
prețuire.
Ce spune tăcerea lui Dumnezeu?
-
Este garanție a faptului că te ascultă. Dacă îi vorbești din adâncul sufletului tău, cu siguranță vei primi răspuns. Să nu-L obligi însă pe Domnul să îți răspundă așa cum vrei. Ține minte: Dumnezeu este o persoană vie care are dreptul să spună NU dacă așa dorește. Sau care îți răspunde cum crede că e mai bine pentru tine, chiar dacă se alege cu revolta și indignarea ta. Uneori Dumnezeu tace și pentru a-ți vedea perseverența. Așadar, dacă știi ce vrei, insistă și fii receptiv la răspunsul Domnului, El îți va arăta calea!
-
Domnul te inițiază în arta ascultării. Când îi vorbești, Dumnezeu ascultă. Spune-i problemele, grijile, nevoile tale, apoi cufundă-te în tăcere pentru a-L auzi. Fii receptiv la gândurile care-ți vin în minte în timpul rugăciunii pentru că atunci îți vorbește Domnul.
Sfinții Părinți ai Bisericii Răsăritene identifică sursa gândurilor în funcție de efectele lor:
-
Gândurile care provin de la Dumnezeu aduc o stare de pace interioară, liniște, siguranță și chiar bucurie.
-
Gândurile care provin de la diavol generează o stare de frică, tensiune, agitație, neliniște.
-
Gânduri proprii care te distrag din starea de rugăciune sau meditație.
Ascultă deci gândurile care provin de la Dumnezeu și alimentează-ți starea interioară cu ele. Te vei simți împăcat și bucuros, iar asta se va observa și în exteriorul tău când relațiile tale vor fi marcate de această pace interioară.
-
Dumnezeu tace pentru a te auzi tu mai bine pe tine. Să înveți să te iei în serios în cererile, grijirile și doleanțele tale, uneori frivole, detașându-te totodată de ele.
-
Tăcerea lui Dumnezeu poate fi și invitație de unire cu El. Unire care te face conștient că Dumnezeu este în fața ta, te privește și te iubește, și este de asemenea în interiorul tău. A-L întâlni pe Dumnezeu în momentele de tăcere din timpul rugăciunii presupune transformarea ta într-o ființă nouă, puțin câte puțin.
Spinoza spune că, pentru a trăi o viață perfectă, avem nevoie să descoperim de ce suntem aici și apoi să trăim în consecință.
Un om nu poate să creadă în Dumnezeu și să trăiască pe baza acestei credințe dacă nu a găsit mai întâi răspuns la întrebarea: „Contez eu, în nesemnificativul vieții mele, pentru Acela care „ține toate cu Cuvântul puterii tăriei Lui (Evrei 1:3), eu, care nu sunt decât praf și cenușă (Geneză 18:27)? Ce pot însemna viața mea și problemele ei în raport cu nemărginirea?” Iată răspunsul: „Ai preț în ochii Mei ești prețuit și te iubesc, dau popoare pentru tine și neamuri pentru mântuirea ta.” (Isaia 43:4). „Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine.“ (Isaia 54:10)
Rugăciunea este o trăire continuă în fața privirii drăgăstoase a lui Dumnezeu!