Astăzi am fost la Schitul Maicilor de lângă Mănăstirea Antim. Este locul în care mă regăsesc cel mai mult dintre toate. Acolo merg când vreau să mă războiesc cu Dumnezeu, să mulțumesc sau doar să stau de vorbă cu Mântuitorul sau cu Măicuța Lui și a noastră. Este locul în care plâng, zâmbesc, mă bucur, sufăr, sunt furioasă, revoltată, indignată sau recunoscătoare și fericită. Azi am îngenunchiat și n-am spus un cuvânt până când m-am hotărât să plec. Toate erau știute. Întrebări nu aveam. Simțăminte însă da. Și ca de fiecare dată, toate au fost acceptate, iar eu îmbrățișată cu iubirea Lui. Cu toții suntem!
Relația cu Dumnezeu este dinamică pentru că Dumnezeu este viu, noi de asemenea. Îndreptându-mă spre casă am primit o invitație. Sfântul Dimitrie mă chema. Face asta încă de la începutul săptămânii acesteia, însă monumentul de indolență ce face parte din mine m-a oprit să urc dealul Patriarhiei, deși este zilnic în drumul meu spre cabinet.
Și pentru că sfântul nostru bun îi primește cu aceeași dragoste și pe întârziați vreau să vă împărtășesc viața lui (poate că voi o cunoașteți mult mai bine decât mine, dar este modalitatea mea de a-i mulțumi sfântului pentru ceea ce mi-a dăruit azi 🙂 ).
Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor, s-a născut în satul Basarabov din Bulgaria în secolul al XIII-lea. Provenind dintr-o familie săracă a fost nevoit să-și câștige singur cele necesare traiului. Mulți ani a păscut vitele și oile țăranilor din satul său natal. Stând în mijlocul revelației naturale a început să-L iubească tot mai mult pe Dumnezeu-Creatorul. De sărbători și în toate duminicile era nelipsit de la biserică, unde mergea alături de părinții săi. Asculta cu mare atenție slujbele și predicile care îi ofereau informații despre învățăturile Mântuitorului Iisus Hristos, ale Sfinților Apostoli și ale Sfinților Părinți.
Trăind alături de părinți credincioși și evlavioși, tânărul Dimitrie era blând, calm și milostiv cu semenii săi. Se ruga cât putea de mult și postea conform rânduielii Bisericii, iar din hrana pe care o primea ca răsplată pentru paza vitelor, o parte le-o dăruia săracilor.
Tânăr fiind, întâlnește câțiva călugări din mănăstirile apropiate și începe să tânjească după stilul lor de viață. Îndeplinea cele trei cerințe de bază ale vieții monahale: fecioria, ascultarea și sărăcia, și după o perioadă (nespecificată) alege să devină monah într-o mănăstire săpată în stâncă din apropierea satului său. Acolo s-a nevoit ani de zile în post negru, rugăciune, înfrânare și singurătate. Nu se cunoaște cu ce se hrănea și nici câți ani a viețuit astfel, precum nici data trecerii sale la cele veșnice, însă știm că atunci când și-a simțit sfârșitul vieții pământești aproape, s-a îndreptat spre malul Lomului și s-a așezat între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu. Și astfel ți-a dat sufletul său neprihănit în mâinile Domnului.
Multă vreme au stat moaștele Sfântului pe mal, până când apa Lomului a luat pietrele și apoi a căzut trupul Sfântului Dimitrie în apă. Apoi, la “plinirea vremii” un înger i s-a arătat în vis unei copile cu o boală grea și i-a zis: “Dacă părinţii tăi mă vor scoate din apă – şi i-a arătat locul – eu te voi tămădui pe tine.” După ce s-a trezit, fetița le-a spus părinților ei visul pe care l-a avut. Părinții săi le-a comunicat preoților visul și aceștia, împreună cu alți oameni, au mers la locul indicat de copilă și s-au orientat după lumina care adesea strălucea pe fundul apei. Au început să dea mâlul deoparte și au descoperit sfintele moaște ale Cuviosului Dimitrie întregi și neputrezite. Prima dată acestea au fost duse în biserica din orașul Basarabov și prima bolnavă care s-a apropiat de ele a fost fetița prin care a lucrat Dumnezeu. Ea și-a recăpătat sănătatea imediat. Vestea despre minunea cinstitelor moaște ale Sfântului Dimitrie s-a răspândit repede și au început să vină numeroși credincioși pe care Sfântul îi tămăduia.
În persoana Sfântului Dimitrie se împlinesc cuvintele Sfântului Apostol Pavel: “Dumnezeu a ales pe cei nebăgați în seamă ai lumii acesteia ca să biruiască pe cei tari, a ales pe cei de jos ca să rușineze pe cei trufași.” (I Corinteni 1, 27-28).” Tot Sfântul Apostol Pavel în epistola sa către Corinteni scrie: “Dumnezeu l-a ales tocmai pe acest Dimitrie, smerit păstor și apoi pusnic, neluat în seamă de nimeni, ca el să fie cunoscut apoi de toți și să-i ceară ajutor și ocrotire în nevoi.”
Unul dintre domnii Țării Românești, al cărui nume nu este menționat, a vrut să aducă moaștele în Valahia, însă pe drum, la intrarea pe teritoriul României, se spune că Sfântul s-a împotrivit și i-a împiedicat pe cai să pășească mai departe. Membrii delegației plătite scump de domnul român au decis să tragă la sorți drumul pe care vor merge, punând mai multe variante de intrare în Țara Românească și o variantă care indica drumul spre Basarabi. La sorți a fost ales drumul spre Basarabi, iar ulterior domnul român a decis să se construiască o biserică nouă în orașul ales de sfânt unde să sălășluiască sfintele sale moaște. Acolo au stat până în timpul războiului ruso-turc (1768-1774), când generalul rus Petru Salticov, trecând prin satul Basarabov, a luat moaștele cu intenția de a le trimite în Rusia. Însă, la rugămintea unui negustor de origine macedoromână, Hagi Dimitrie, precum și a mitropolitului Grigorie II al Țării Românești, moaștele au fost dăruite poporului român unde au fost așezate în actuala catedrală patriarhală (catedrala municipală pe atunci) din București, în luna iunie a anului 1774. În felul acesta, Sfântul Dimitrie a devenit ocrotitorul Bucureștiului și al întregii Țări Românești.
Racla cu sfintele moaște ale Cuviosului Dimitrie a fost scoasă de mai multe ori în procesiune pe străzile Bucureștiului. În 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a pune capăt epidemiei de ciumă; în 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, în speranța opririi epidemiei de holeră și în anul 1827, în timpul lui Grigore Ghica, pentru ploaie. Generalizarea cultului Cuviosului Dimitrie a fost hotărâtă în ședințele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dintre anii 1950-1955.
Despre minunile Sfântului Dimitrie vă învit să citiți din alte surse, pe care le alegeți singuri, voi, iubitorii Sfântului Dimitrie. 🙂
“Auzit-am, Sfinte Părinte, de viata ta cea dumnezeiască; văzut-am ți minunile tale și, ândulcindu-ne de facerile tale de bine ce ne arăți în toata vremea, credem în îndrăznirea ta către Dumnezeu, pentru care grăim ție, unele ca acestea:
Bucură-te, doctor iscusit al bolnavilor;
Bucură-te, izbăvirea îndrăciților;
Bucură-te, întărirea bătrânilor;
Bucură–te, învățătorul tinerilor;
Bucură-te, mângâietorul celor întristați;
Bucură-te, grabnic ascultător al celor ce se roagă;
Bucură-te, izbavitorul celor ce sunt în primejdii;
Bucură-te noule învățător al vieții celei curate;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!” (Din Acatistul său, icosul 4).
Să ne rugăm Sfântului Dimitrie Basarabov să ne fie ocrotitor, mângâietor și grabnic ascultător în rugăciunile noastre către Domnul nostru Iisus Hristos. Să învățăm de la Sfântul Dimitrie să fim și noi blânzi, milostivi, iertători și plini de dragoste față de aproapele!
Surse electronice: