Dragostea tămăduieşte neputinţa

Percep omul ca fiind o îmbinare de frumos şi urât, de bine şi rău. Natura sa liberă îi dă putinţa să aleagă. Urmarea acţiunilor sale este liniştea sufletească, bucuria şi chiar fericirea, sau frământarea, stresul, nefericirea ca boală sufletească, şi boala fizică. Trăim prea mult prin „gesturi” şi mai puţin prin atitudini interioare. Adevărata fericire vine din prisos de omenie, vine din bogăţie interioară.