Despre altfel de îngeri și demoni

Trageţi aer în piept, pentru că urmează să citiţi lucruri nu prea plăcute despre voi. Mulţi dintre noi şi-au format o părere bună despre ei înşişi, prin negarea laturii indezirabile sau, invers, unele persoane cred că sunt atât de urâte, încât îşi reneagă vreo calitate sau virtute.

Partea inacceptabilă din noi înşine în psihologie poartă numele de „umbră”, termen provenit de la psihanalistul elveţian C. G. Jung. Umbra fiecăruia dintre noi conţine impulsuri, dorinţe, gânduri şi emoţii primitive pe care le negăm pentru că nu sunt în acord cu standardele sociale sau cu personalitatea la care aspirăm. Ascundem umbra atât de ceilalţi, cât şi de noi înşine, adică negăm aspecte de care ne este ruşine sau teamă.

Cu toţii avem o umbră a personalităţii. Doar persoanele care au ajuns la desăvârşire, acţionează desăvârşit şi nu mai posedă umbră. Astfel, sfinţii nu au nici umbră şi nici inconştient. Ştiu, este o informaţie total nouă şi revoluţionară pentru minţile noastre familiarizate doar cu psihologia academică, nu şi cu cea patristică.

Umbra se formează încă din copilărie, când unele impulsuri, dorinţe, nevoi, manifestări au fost blamate şi astfel ele au fost reprimate, fiind evaluate ca inacceptabile, indecente şi rele. Conţinuturile reprimate neexprimate şi integrate în comportament rămân într-un stadiu primitiv şi acţionează din umbră, pe ascuns. Persoanele care rămân în umbră stau ascunse, retrase. Ele au mare nevoie de aprobarea şi acceptarea celorlaţi. De aceea apare şi sentimentul de inadecvare, de multe ori neconştientizat, atât de puternic. Nu este însă sanogen să ne ascundem umbra şi nici s-o încurajăm, desigur. De pildă sexualitatea, agresivitatea, furia, lăcomia, egoismul, dacă au fost mult timp blocate în umbră, se vor manifesta într-un mod primitiv.

Ţi s-a întâmplat să te întrebi ce a fost cu tine într-o anumită situaţie în care nu te-ai mai putut cenzura şi te-ai speriat inclusiv tu de reacţiile tale? Tocmai ai avut o întâlnire cu umbra ta misterioasă!

Alteori umbra apare în vis. Dacă eşti blândeţea întruchipată, iar noaptea te visezi acţionând ca Sylvester Stallone sau alt personaj bătăuş, întreabă-te ce respingi în starea de conştienţă. Sau dacă eşti pasionat de filmele de groază, violente ori sadice, această preferinţă conţine tot aspecte din umbra ta.

Observă de asemenea ce condamni la ceilalţi oameni. Nu suporţi prostia celorlalţi? Nu suporţi superficialitatea lor? Poate răutatea? Egoismul, aroganţa? Cu riscul de a-ţi devi brusc antipatică, îţi spun că şi tu conţii aceleaşi trăsături doar că le manifeşti probabil diferit. Atragi în viaţa ta persoane lacome, stupide, incompetente? Intoleranţa faţă de aceşti oameni îţi semnalează ce nu accepţi la tine. Bineînţeles că nu vei fi tolerant cu vulnerabilităţile oamenilor dacă te ascunzi de tine însuţi. Şi, desigur, este mai uşor să blamezi decât să devii conştient de proprii demoni înfiorători.

Nu poţi înţelege ceea ce nu accepţi şi nu poţi accepta ceea ce negi.

Este inutil să te condamni pentru ceea ce eşti. Mai înţelept ar fi să accepţi şi să porneşti pe drumul spinos al schimbării tale. Adică, să foloseşti energia acestor demoni în slujba binelui şi a frumosului, iar asta nu e deloc facil. De aceea psihoterapeuţii ajung adesea cele mai importante persoane din viaţa unor oameni pe termen îndelungat. Indivizii care nu au urmat o cură psihoterapeutică îi cataloghează pe oamenii care au curajul s-o facă drept infantili, imaturi, dependenţi emoţional şi alte asemenea complimente spumoase. De fapt, ei sunt cei mai curajoşi şi puternici oameni. Ei învaţă pe parcurs să nu se mai lase definiţi de alţi oameni, acceptă că pot părea nebuni, indolenţi, proşti, egoişti în momentele în care au ajuns să aibă pace şi armonie în sufletele lor.

Literatura patristică abundă cu exemple în care este confundată adesea înţelepciunea cu nebunia, pacea sufletească cu indiferenţa. În zilele noastre cu atât mai mult e nevoie să fim verticali pentru a ne rămâne loiali nouă şi valorilor pe care le adoptăm, indolenţi (indolenţă sublimată) fiind la criticile şi remarcile lor. Oamenii nu suportă să aibă alături oameni mult diferiţi de ei, mai ales în planul pozitiv şi vor tinde să te niveleze. Sfinţii şi oamenii care au dobândit o linişte sufletească ştiu cel mai bine acest lucru, însă ei abundă de energie şi au o atitudine pozitivă, sunt bucuroşi. Oamenii indiferenţi (indiferenţa ca slăbiciune) sunt posaci, trişti şi vlăguiţi.

Îţi dai seama că ai ajuns la un anumit echilibru între polarităţile personalităţii tale când eşti liber de atracţie sau de respingere.

Sigur că apreciezi anumite trăsături ale oamenilor pe care-i găseşti frumoşi, sau observi înclinaţiile neortodoxe ale concetăţenilor tăi, însă reuşeşti să-ţi păstrezi echilibrul interior în relaţie cu ei, iar afectul este în zona de mijloc a scalei. Fii atent însă la respingerea emoţională pentru că-ţi indică vulnerabilităţile, adică locul în care nu ţi-ai asumat responsabilitatea. Iar neasumarea responsabilităţii este simptom al imaturităţii şi una dintre cauzele principale ale depresiei, alături de dependenţa emoţională şi de autoiluziile construite cu minuţiozitate.

Încetarea conflictelor interne îţi va unifica energiile, vei deveni mai creativ şi mai încrezător.

Ce avem de făcut în acest caz? Cum ajungem să ne integrăm aspectele neplăcute si dificile? În primul rând recunoscându-le şi acceptându-le. Când Eul devine conştient de limitele sale, posibilităţile ca umbra să fie asimilată cresc. Negarea nu este o variantă inteligentă. Proiecţiile sunt utile doar în măsura în care te fac conştient de ceea ce conţii şi nu vrei să accepţi sau accepţi, dar n-ai integrat încă. De exemplu, poţi admira o persoană curajoasă, puternică, inteligentă. Fii sigur că şi tu conţii aceste trăsături, însă nu le manifeşti deocamdată. Sarcina ta este să găseşti modalităţile cele mai optime de exprimare şi dezvoltare a acestor calităţi dezirabile. Deci, fii atent şi la proiecţiile pozitive, nu numai la cele de respingere. Ai observat cum te simţi în prezenţa unui om într-adevăr conştient de el însuşi? Ai o trăire intensă de genul „este cu mine acum total”.

Până ajungi să sublimezi umbra este cale lungă. De aceea psihoterapiile durează timp îndelungat. Nu este simplu să găseşti strategiile potrivite pentru tine pentru a sublima conţinutul întunecat al personalităţii tale. Însă energia pe care o conţin aceste energii este mare şi pusă în slujba onorabilă, ea este aidoma unui diamant care se slefuieşte în timp. Persoanele care au o încărcătură sexuală debordantă îşi aleg ca profesii psihosexologia sau ginecologia. Este o modalitate înţeleaptă de a-şi sublima şi rafina impulsurile sexuale. Oamenii care conţin o furie considerabilă aleg să devină boxeori, luptători sumo sau alte indeletniciri asemenea. Important este să descoperi ce ţi se potriveşte şi apoi să te hotărăşti ce vrei să faci cu tot materialul pe care-l conţii. Pasivitatea şi teama îţi blochează energia vitală, iar când faci o alegere asumată, faci un pas în viaţă.

Descoperă ce se ascunde în umbra personalităţii tale şi începe cu încredere, curaj, răbdare şi determinare transformarea indiferenţei, prostiei, furiei, invidiei, geloziei, neputinţei, urii, răutăţii, laşităţii, tristeţii, clevetirii şi a altor diamante neşlefuite în polul lor opus. De asemenea, poţi descoperi că fiecare dintre ele e util dacă ştii cum şi când să le întrebuinţezi!