Recunoștință

Acest articol este inspirat din bucuria întâlnirilor cu o clientă pe care o apreciez pentru unicitatea în care își trăiește credința, pentru curajul și libertatea de a trăi o viață care este cea mai vie rugăciune a ei, fiind lipsită...

Fericirea ascunsă în spatele renunțării

Fericirea apare după ce am luat contact cu diferite probleme, cu lupta, cu înfrângerea și am depășit sentimentele de furie, frică, neajutorare sau disperare. Fericirea este o formă de acțiune și dacă vrei să o instalezi în viața ta, stabilește pentru ce ești dispus să lupți și la ce vrei să renunți. Este utopic să speri la fericire și să nu te angajezi în a respinge anumite lucruri, șlefuindu-ți atent valorile personale. Deschiderea mentală fără repere clare nu este flexibilitate, este lipsă de identitate.

De la iubiri imperfecte la relatii abundente

Egoismul, imaturitatea, vanitatea, comoditatea sunt impedimentele serioase ale relației de cuplu mature și sănătoase. Pentru a avea parte de un cuplu solid, stabil și matur e necesar să-ți vindeci rănile din trecut și să-ți dezvolți abilitățile de comunicare. Asta presupune un travaliu dureros și dificil, dar cu rezultat asupra întregii tale vieți. Nu poți primi maturitate și sănătate emoțională fără un travaliu personal în care să descoperi cine ești, ce nevoi ai, ce limite, temeri și vulnerabilități. Iubirea nu vine de la sine, nu ni se cuvine și nici nu o putem pretinde.

Consumismul duhovnicesc – expansiune deşartă

Mergi la întâlnirea cu Hristos aşa cum eşti tu şi nu mijloci aceasta relaţie pentru obţinerea unui scop pentru că-L vei rata! Mergi să te uneşti cu Hristos din iubire, nu te raporta la relaţia cu El ca fiind o îndatorire sau un obicei şi vei experia bucuria duhului, chiar şi-n suferinţă, iar Hristos te va învăţa cum să trăieşti dacă-L laşi să te călăuzească. Vei simţi că El este cu tine în orice clipă şi tot ce trebuie să faci este să înveţi să trăieşti duhovniceşte, ceea ce implică responsabilitate, iubire şi multă acţiune. Dumnezeu nu ne vrea leneşi, infantili, blazaţi şi autosuficienţi. Întotdeauna există un nivel superior în orice virtute!

Să avem ţeluri curate!

Studiul teologiei m-a învăţat că centrul valorilor perene trebuie mereu actualizat prin cultivarea sufletului, iar ameninţarea uneori imperceptibilă constă în înrobirea acestuia de dragul efectului şi al utilităţii imediate. Dorinţele şi înclinaţiile noastre ajung să ne înjosească făcându-ne să credem în intensitate, senzaţional şi noutate. În scurt timp devenim ahtiaţi după satisfacţii, neputând fi vreodată satisfăcuţi pe termen îndelungat.

Hristos a Înviat!

De la Hristos încoace creștinii își spun ”Hristos a înviat” – aceasta este vestea care a schimbat lumea, care a cutremurat iadul și a deschis cerurile. A spune ”Hristos a înviat!” și a răspunde ”Adevărat a înviat!” este adevărata mărturisire de credință, însumarea Evangheliei în două cuvinte, îndeplinirea poruncii propovăduirii.

Intimitatea fizică în relația conjugală

Sexualitatea nu constă doar în actul sexual nud, ci este un proces, o simfonie, în care sunt implicate toate dimensiunile celor doi soți, întreaga lor ființă, care devine ”una”. Astfel, dincolo de biologic, organic, sexualitatea are dimensiuni complexe care se regăsesc în plan psihologic, social, cultural, moral și spiritual. Prin sexualitate se stabilește o relație profundă între cei doi parteneri, fără ca aceștia să devină obsedați de ea.

Nașterea Domnului – renașterea creștinilor

Mântuitorul Iisus Hristos vrea să se nască în locașul sufletului nostru şi să ne ajute să ne mântuim. Vrea să ne întoarcem mereu ACASĂ pentru a petrece împreună cu El această minunată sărbătoare care ne îndeamnă să dăm la o parte zgomotul și să ascultăm chemarea tăcerii care ne călăuzește spre bucurie, pace, curățire, iubire și nădejde mântuitoare.

Împarte cu mine tăcerea!

Obișnuim să fugim de tăcere. Cu prețul sacrificării intimității relaționale umplem spațiul dintre noi cu o sporovăială fastidioasă. Absența cuvântului nu este lipsă sau gol apăsător, ci elementul capabil să catalizeze și consolideze relația! Bineînțeles, mă refer la tăcerea plină, nu la incompatibilitatea partenerilor de dialog.

Respectă-ţi nevoile sufletului

„Ai răbdare cu tine, dar să nu fi leneş! Să fii atent ca lupta ta să nu fie împotriva ta şi nici împotriva răului pe care îl sesizezi, ci să fie un efort permanent de a fi cu Domnul, de a te arăta Lui aşa cum eşti, de a-I cere Lui să vină, să facă, să lucreze cu tine, în tine.” Fiecare om merge în ritmul lui, pentru că fiecare are o altă experienţă de viaţă, alte traume, alte temeri, alt temperament, alte repere în viaţă. Fiecare are ritmul lui pe calea lui!

Spovedania – întâlnirea cu Dumnezeu

Dumnezeu Cel permanent prezent în viaţa fiecăruia dintre noi nu face niciodată „zgomot”, ci tainic rămâne lângă noi spunând: „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva Glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.” (Apocalipsa 3, 20) „Vocaţia noastră este să devenim slava lui Dumnezeu, adică strălucirea lui Dumnezeu, şi mântuirea aproapelui nostru.” Antonie de Suroj