Când darul întâlnește generozitatea

În preajma sărbătorilor sau a evenimentelor speciale cu toții devenim generoși, din politețe. Există și persoane, minoritare, care dăruiesc cu intenția de a-l bucura pe celălalt, fără să simtă disconfortul de a pierde mult timp pe internet sau prin magazine în goana după cadouri. Ele nu percep acest gest ca fiind o obligație, un obicei eminamente social, fără nicio valoare emoțională, ci un prilej de a-și exprima afecțiunea.

Prima dată când am auzit afirmația: „Toată lumea dăruiește ceva de sărbători pentru că așa se face, nu pentru că așa se simte.”, am regretat că interlocutorul meu este privat de sentimentul bucuriei, că se înscrie de bună voie în tabăra conformiștilor, nu a generoșilor. Din acel moment am început să mă gândesc mai mult la semnificația acestui gest pe care-l întreținem fiecare dintre noi în relațiile noastre valoroase, schimbul de cadouri.

Te-ai întrebat vreodată ce semnificație are pentru tine darul? Apoi, ce înseamnă pentru tine un dar? Care sunt cele mai prețioase daruri pe care le-ai primit (obiecte, sfaturi, mesaje, emoții, atingeri, timp, cuvinte, informații)? Crezi că există daruri potrivite și nepotrivite pentru tine? Te gândești să dăruiești și fără un motiv sau o ocazie specială?

Originea cuvântului modern provine din latinescul „generosus”, însă generozitatea nu se mai asociază acum cu statutul social preferențial al elitelor, ci oricine poate fi generos dacă are intenția de a face un bine celuilalt. Inima fiecăruia dintre noi cultivă ceea ce este important pentru ea. Departe de a rămâne doar o regulă de bune maniere, un gest de datorie sau de a recompensa un serviciu primit, darul făcut din inimă are efecte benefice și asupra celui care oferă. Fără egoism, regrete, calcule și intenții ascunse, darul oferit fără vanitate, poate lua diverse forme: timp oferit, cuvinte de încurajare, sprijin sau gesturi, informații, bucurie pentru reușita celuilalt, empatie, încredere necondiționată, atenție. Nu putem spune că nu avem resurse să oferim. Fiecare dintre noi avem nevoi care nu costă nimic material.

Astăzi, pentru mulți dintre noi darul nu mai simbolizează dărnicia inimii, sacrificarea interesului personal în favoarea unei persoane pe care o iubim. Egoismul a acaparat generozitatea și dăruim ceea ce ne este la îndemână, nu ceea ce l-ar bucura pe celălalt. Dacă îmi este simplu să-i spun un cuvânt de încurajare unei persoane care contează pentru mine, ii ofer asta, fără să fiu atentă la nevoia ei care poate consta în a-i face un serviciu sau a o suprinde printr-un gest romantic. Stima mea de sine este salvată, îmi spun că sunt o persoană darnică sau empatică, am bifat regula, nefiind în relație cu persoana, ci cu propria mea reprezentare despre ea. Când ofer ce aș vrea să primesc sau doar cât și ce îmi este comod, generozitatea nu se încadrează în trăsăturile personale de caracter.

Persoane care dăruiesc și nu vor să primească se regăsesc printre noi, de asemenea. Generozitatea le oferă un sentiment de putere și darul lor are legătură cu ei, prea puțin cu persoana căreia îi oferă ceva, aceasta transformându-se într-un „obiect”, în sensul psihanalitic. A primi le-ar pune în dificultate pentru că reciprocitatea le-ar știrbi identitatea fragilă.

Există și persoane care nu vor să primească pentru că nu vor să dăruiască. Varianta aceasta este cea mai problematică și sunt răni adânci care au dus la o astfel de atitudine. Aceste persoane se expun (in)conștient singurății sau pot avea doar relații superficiale, trăind într-o realitate proprie, prea puțin comună cu cea a partenerului de relație.

Desigur, să nu omitem persoanele care vor doar să primească, invocând justificări pentru lipsa reciprocității lor. De obicei acestea fac parte din tipologia victimei, a Eului infantil.

Generozitatea este o premiză a sociabilității și o manifestare a maturității.

Când nu este folosită ca șantaj sau manipulare, generozitatea ne indică noblețea sufletului. Nu poți avea relații mature, intime și trainice fără să depui efort în a fi generos cu celălalt, pe limbajul lui, cum este valabil pentru iubire sau pentru iertare. Este esențial pentru relații să-i arătăm celuilalt că este important pentru noi prin limbajul lui de iubire, iertare, apreciere sau prețiozitate.

Când dăruim nu avem dreptul să judecăm atitudini, să acuzăm, să încurajăm iluzii sau să tânjim după reciprocitate. Generozitatea este despre a fi atent la celălalt, la ceea ce l-ar putea bucura. Concecința, ca în orice act interpersonal intim, când provocăm o bucurie celuilalt devenim și noi mai fericiți.

O altă formă de generozitate este să nu-i oferi celuilalt ceea ce nu vrea să primească.

Darul pe care ni-l oferă cineva nu poate fi refuzat fără ca acest gest să pună în dificultate relația, poate chiar să o rupă. Îmi amintesc o experiență din copilărie care atestă părerea la care am ajuns acum, la maturitate. Aveam 7 ani când mă îndrăgostisem lulea de băiatul șmecheraș din cartier. Din fericire, sentimentul a fost reciproc, iar Pavel a venit cu un croissant să-mi ceară prietenia. I-am spus că-l accept pe el, nu și croissantul, nu-mi plăcea. A fost o lipsă de delicatețe care m-a costat prima „depresie”. De atunci Pavel n-a mai vorbit deloc cu mine, mă evita, iar eu am suferit cîțiva ani că n-am fost mai inspirată. Mai târziu am învățat că a accepta un cadou de la cineva înseamnă a accepta o parte din sufletul său. Darul oferit nu este un bun inert, are o simbolistică specială pentru cel care s-a implicat în a te bucura.

Persoana din fața mea oare ce are pe suflet și nu poate spune nimănui de teama respingerii sau a umilinței? Ce visuri are și nu îndrăznește să le construiască? Ce temeri, frustrări sau suferințe are și nu le poate spune nimănui? Găsesc în mine resursele necesare, interioare sau exterioare, pentru a-i transmite acceptare, susținere, empatie și încredere? Dacă relația este suficient de valoroasă soluțiile ne sunt la îndemână.

Provocarea fiecăruia dintre noi este să dăruim ceea ce nu avem. Acesta ar fi următorul nivel al generozității: timp, fiind atât de ocupați sau de obosiți, cuvinte de încurajare, când ne lipsește și nouă speranța sau încrederea, bucurie, când suntem triști sau temători, informații, când suntem într-o perioadă în care ne este greu să ne stimulăm și oferind simțim că ne golim.

Bucuria și actul de a dărui implică o componentă de creativitate.

Părerea scriitoarei Simone de Beauvoir despre generozitate relevă crezul meu: „Iată ce cred eu că înseamnă cu adevărat generozitatea: să dai totul și, totuși, să ai mereu sentimentul că nu te costă nimic”. Înțeleg din cuvintele ei că generozitatea este, în mare parte, bucuria de a dărui fără așteptări sau regrete.