În ultimele două luni am călătorit mult în afara țării natale. În unele orașe ale țărilor europene am fost singură, iar în altele am fost însoțită. Este prima dată când am vrut să călătoresc fără iubitul meu sau vreo prietenă alături, mai ales în țări necunoscute, și nu m-am simțit nicio clipă singură. În plus, am simțit pregnant prezența lui Dumnezeu cu mine și în mine!
Există multe cărți scrise de autori care au călătorit singuri mult timp, iar acea călătorie i-a schimbat pe vecie. Pot spune că ceva asemănător mi s-a întâmplat și mie!
Am trăit absența timpului. Zilele mi s-au părut săptămâni. Aveam timp pentru toate și pentru tot. M-am simțit eliberată de nevoi sau dorințe și am experiat profund fericirea! Mi-am dat seama cu adevărat ce înseamnă să fii un om liber, împăcat și mi-am cunoscut adevăratele porniri ale sufletului. Timpul petrecut departe de familiar a însemnat pentru mine cunoaștere, suflet și iubire!
Am plecat din țară având câteva idei pentru itinerariul meu, însă mi-am oferit șansa să mă opresc unde doresc și să staționez cât am nevoie, pornind în continuare unde mă îndruma inima. Am cunoscut câteva suflete alese care m-au îmbogățit etern! Mi-au arătat că ele nu-și măsoară viața, ci aleg să se bucure de ea. Am simțit cum ele percep viața în absolutul ei și astfel, nimic din ea nu se repetă.
Am interacționat cu chinezi, japonezi, lituanieni, portughezi, belgieni, musulmani, spanioli, italieni, francezi, englezi și americani. Suntem atât de diferiți. Avem desigur asemănări care ne permit să ne iubim, sau măcar să ne acceptăm, unii pe alții 🙂 Desigur, am întâlnit și români care sunt destul de diferiți între ei, din fericire. Unii sunt aroganți doar pentru că și-au dezvoltat anumite abilități, femeile devin brusc încrezătoare când și-au accesorizat ținuta cu o fustă care spune multe și tocuri, ori o ținută vestimentară cu eticheta „încredere”. Mâine, schimbându-și haina, poartă cordialitatea din șifonier. Hainele românilor parcă au identitate proprie! Am întâlnit și români cu un grad de conștientizare de sine ridicat și sunt mult mai relaxați, devenind deschiși la ceea ce pot să învețe din interacțiune. Străinii sunt mai unitari din punctul acesta de vedere, nu-și schimbă atitudinea în funcție de cum arată în ziua respectivă. Nici nu se raportează la diferențe ca fiind ceva de blamat sau respins, ci sunt flexibili și dornici să se îmbogățească prin ceea ce are de dăruit persoana cu care comunică. Nu sunt egocentrici, iar asta face comunicarea cu ei foarte plăcută. Nu se raportează la ceea ce știu pentru a se poziționa în relațiile interumane. Sigur, mă refer doar la cei pe care i-am întâlnit în drumul meu.
Românilor, în ultimul timp, parcă le lipsește rușinea. Nu mai au cumințenia care le salva odinioară conștiința. Vor doar să fie „ei înșiși”, nimic altceva nu pare suficient de important. Aici există o asemănare destul de mare cu unii străini, însă aceștia o fac natural și nu atât de extravagant. În astfel de cazuri, tăcerea mea a fost ca polenul, iar retragerea asemenea blândeții brave!
Străinii mi-au părut puțin mai preocupați de spiritualitate decât românii, chiar dacă nu aveau încă o orientare religioasă. Fiecare își căuta calea în felul lui. Unii dintre ei au descoperit-o, ceea ce nu făcea ca lucrurile să fie mai facile. Am vorbit cu o musulmană aproximativ 4 ore și îmi povestea dilemele și încercările sale. Am simțit-o extrem de apropiată și am empatizat mult cu ea. Ortodocși practicanți nu am întâlnit deloc, iar asta mi-a provocat o tristețe efemeră. Poate nu am ajuns în locurile cu oameni ortodocși. Am cunoscut mai mulți catolici, printre care o doamnă care, binecuvântându-mă, a spus: “Vive les chretiens orthodoxes!” Lucrurile sunt mai simple când religia este abordată de către bisericile surori 🙂
Budismul s-a răspândit mult în lume. Am întâlnit catolici și protestanți care vor să devină budiști, și budiști care nu practicau, deși le plăcea filosofia de viață care purcede de la Buddha. Musulmanii își adaptează stilul de viață după cele două mari interpretări ale Coranului, nu sunt tentați să practice alte forme de religiozitate, precum creștinismul sau budismul, însă vor să afle cât mai multe despre creștinism.
Am întâlnit oameni în această călătorie care mi-au spus multe în momentele de tăcere, doar privindu-ne. Ați observat că lucrurile cele mai frumoase și mai curate sunt cele nespuse? Îmi amintesc de singura relație pe care am avut-o în care nu mi s-a spus vreodată „Te iubesc”, însă am simtit-o plenar. Mi-a fost demonstrată iubirea prin fiecare acțiune și gest. Nici eu n-am spus în mod direct ce am simțit în acea relație, însă amândoi știam că ar fi fost de prisos cuvintele.
Voi păstra comoara trecutului meu. Mă gândesc la tot ce am văzut, simțit și trăit, însă și la câteva aspecte ale călătoriei care au rămas necunocute. Nu există niciun vis interzis! Am realizat, încă o dată, cât de frumoși sunt oamenii prin diversitatea lor. Iubesc să cunosc oameni și să încurajez diferențele dintre noi! Următoarele destinații sunt Grecia și Rusia, țări alese pe criteriul religiei de această dată, pentru a încuraja asemănările și a spori duhovnicește împreună! 🙂
Memoria suferințelor și a bucuriilor tale să fie trepte pe care urci pentru a vedea mai curat și mai bine lumea!