„Sufletul bucuriei stă în facere”, afirma William Shakespeare. Sau cum ar spune Părintele Teofil Părăian, „Ceea ce faci, te şi face”.
Dacă vrei să fii bucuros, acţionează! Nu te lăsa prins în mrejele ademenitoare ale trecutului, nici în frumuseţea utopică şi dezirabilă a viitorului. Viaţa se contruieşte pas cu pas. Nu există nimic predeterminat; eşti un om liber şi doar propriile conflicte psihologice te limitează şi sabotează. Desigur, ceea ce este cu adevărat valoros nu se obţine chiar uşor, deci ai nevoie să-ţi fortifici voinţa şi perseverenţa.
Am întâlnit persoane care după un prim „eşec” abandonează propriile visuri şi îşi spun că nu le este scris să fie fericite sau să-şi împlinească aspiraţiile. Se consideră mai puţin înzestrate ca alţi oameni sau blamează familia, contextul istoric, societatea sau soarta. Este mai comod să găseşti o justificare pentru propria lene sau slăbiciune a voinţei decât să-ţi mobilizezi resursele interioare pentru schimbarea ta. Forţele inconştietului vor să menţină ceea ce cunosc deja ca tipar de comportament, ele nu agreează schimbarea. Însă tu eşti o persoană înzestrată, alături de emoţii şi sentimente, cu raţiune şi voinţă. Dacă am fi conştienţi de ceea ce avem în noi înşine am afla şi câtă forţă avem de fapt.
În practica mea urmăresc o devirusare mentală şi emoţională. O redefinire a conceptelor de sens existenţial, împlinire personală, realizare, dragoste, bunătate, generozitate, blândeţe şi fericire.
Drumul meu personal m-a purtat, şi o face în continuare, prin majoritatea iluziilor şi deziluziilor umanului. Am trecut prin perioade de pasivitate, neîndrăzneală, neîncredere în mine sau în realizarea visurilor mele, perioade de profundă dezamăgire (iar amăgirile îmi aparţineau!), momente când persoanele iubite m-au rănit, iar toate acestea contribuie la maturizarea mea.
Nu este simplu să devii propriul creator al vieţii tale. Vei avea momente când vei obosi să lupţi să fii inteligent, puternic, vioi, responsabil şi atunci vei deveni trist. Dacă îţi vei canaliza energia psihică pentru a te lupta cu tristeţea care te învăluie, vei aluneca uşor şi sigur către depresie. Acceptă-ţi însă stările emoţionale, fără să te agăţi de ele şi fără să le permiţi să te definească! Consumă-le atunci când ele se impun şi lasă-le să plece. Suferinţa poate pregăti schimbarea şi maturizarea personalităţii tale dacă este trăită în mod asumat. Cu toţii traversăm dileme şi probleme de identitate care ne fac să ieşim din noi înşine, să pierdem legătura cu ceea ce credeam că suntem. Momentele acestea sunt prielnice pentru a deveni într-adevăr femeie sau bărbat.
Nu te agăţa nici de stările pozitive, ci hrăneşte-ţi buna-dispoziţie cu activităţi care să-ţi dea o stare de linişte, pace şi bucurie. Ascultă muzică, practică un sport, alimentează-te corect, citeşte cărţi, intră mai des în contact cu natura, construieşte o relaţie frumoasă cu Dumnezeu, întâlneşte-te cu oameni pozitivi de la care ai ce învăţa şi renunţă la obiceiurile care nu au o finalitate benefică pentru corpul, mintea şi sufletul tău! Implică-te în activităţi care să conteze cu adevărat pentru tine, în care să uiţi de existenţa timpului! Învaţă să dăruieşti tot mai des! Permite-ţi să fii o fiinţă întreagă, cu propriile slăbiciuni, vulnerabilităţi şi defecte! Nu mai concura pe pista perfecţiunii, ci alege doar să fii aşa cum poţi în prezent! Mâine poate că vei mai adăuga ceva la devenirea ta.
Transformarea personală începe cu efortul conştient de a gândi corect şi a acţiona asumat
Urmăresc în pacienţii mei eliberarea de regrete, de ignoranţă, de culpabilităţi imaginare, de speranţe utopice pentru a se vedea pe sine în tot sublimul şi ridicolul interacţiunilor de nevoi primare şi secundare, de asumare a efortului conştient pentru crearea împlinirii personale.
Intuiţia, imaginaţia şi voinţa de a efectua un antrenament susţinut sunt chei ale mobilizării propriilor resurse de vindecare, ca şi de învăţare, de dezvoltare şi de perfecţionare a anumitor însuşiri. Cultivarea virtuţii te face fericit.
În strădania mea de a-mi ajuta pacienţii să se dezvolte, am descoperit că inamicul principal este lenea lor. Iar o formă majoră de lene este frica. Frica de respingere, de abandon, de umilinţă, de trădare, de dezamăgire, de ridicol, de eşec etc. Însă, dacă nu ajungi să învingi frica ce te stăpâneşte, nu vei ajunge să obţii ceea ce îţi doreşti. Şi dacă îţi combaţi frica e posibil să nu obţii ceea ce îţi doreşti, însă rămâi cu mulţumirea că ai acţionat şi nu s-a putut, nu rămâi cu sentimentul de vinovăţie marcat de laşitate.
Conţinutul a ceea ce suntem e dat, în bună măsură, de modul în care înţelegem să fim în situaţii concrete, în raport cu noi înşine şi cu semenii.