Eram în metrou. În dreapta mea, o doamnă fină si graţioasă, îmbrăcată decent, cu o atitudine maiestuoasă. Vizavi, în faţa doamnei de lângă mine, o bătrânică senină o contempla, dintr-un unghi mult mai bun ca al meu pentru a o putea observa atent. Cu siguranţă şi eu aş fi fost fermecată de ceea ce transmitea doamna de lângă mine, însă bătrânica a fost personajul principal al acestei întâlniri de destine. Le voi numi în continuare Doamna şi Bătrânica. Articol integral →